La revedere mamă, mergi acum
spre Dumnezeu cel sfânt și bun,
care îți va face în ceruri locuință,
căci viața ta a fost doar suferință,
durere, lacrimi, până în mormânt,
iar Dumnezeu făcut-a legământ,
că fericiți vor fi cei care-au plâns,
cei milostivi, nu cei care-au strâns,
cei de dreptate adesea însetați,
pentru credință loviți și înjurați
și findcă astea le-ai trăit mereu,
o să te ierte bunul Dumnezeu!
08.10.2024
10 octombrie 2024 la 20:20
Condoleante! Sa-i fie drumul lin spre lumina!
Puterea sa depasesti acest moment!
11 octombrie 2024 la 21:57
Mulțumesc!
10 octombrie 2024 la 22:28
Bunul Dumnezeu să o ierte și cu Sfinții să o odihnească! Sincere condoleanțe!
11 octombrie 2024 la 21:56
Amin! Mulțumesc!
10 octombrie 2024 la 22:37
Dumnezeu să o ierte!🙏
11 octombrie 2024 la 21:55
Amin! Mulțumesc
11 octombrie 2024 la 23:53
Dumnezeu să o ierte și cu Sfinții să o odihnească!
Poezia m-a dus cu gândul la Sf. Ioan Gură de Aur:
„Pe pământ te ostenești, dar în ceruri e cununa; ești chinuit de oameni, dar ești cinstit de Dumnezeu.”
12 octombrie 2024 la 7:51
Amin! Asa este nu prea conteaza ce traim aici acum cat contează ce viata viitoare ne aduce cea de acum.
Mulțumesc!
12 octombrie 2024 la 19:56
Dumnezeu să o ierte!
12 octombrie 2024 la 20:57
Amin! Mulțumesc…
18 octombrie 2024 la 5:14
Condoleanțe!
Dumnezeu să o ierte!
Ce veste tristă! Cred că ți-e foarte greu, știu că ai fost foarte apropiat de părinții tăi…
Dumnezeu să te aline cum va ști el mai bine!
18 octombrie 2024 la 9:08
Mulțumesc Aura! De Mama mai ales, atât de mult încât glicemia mea refuza sa reacționeze corect inclusiv la insulina!
18 octombrie 2024 la 19:10
Oho, multă vreme vei avea tot felul de „neputințe”, din păcate! Când soțul meu a decedat, am avut o cădere fizică, adică o slăbiciune, atât de mare că trebuia să fiu atentă și cum mă dau jos din pat! Și a durat ceva timp. Cu timpul durerea se atenuează, dar rămâne „de veghe” toată viața! Îmi pare rău că nu pot să te consolez mai mult, pentru că nu sunt adepta lui „te înțeleg” în astfel de cazuri. Când a decedat tata, nu mi-a curs o lacrimă! Tata a fost și este eroul meu! Și?! Nu mai aveam lacrimi, plânsesem pentru prea mulți înaintea lui….
18 octombrie 2024 la 20:48
E clar cortizolul își face de cap, iar in cazul meu asta nu înseamnă doar oboseala gravă ci cum spuneam glicemia de 200 cu insulina!