Pacea este o binecuvântare a lui Dumnezeu pentru „ai lui„, „Domnul binecuvintează pe poporul Său cu pace”. Ps 29:11 Dar ca să primim această binecuvântare El ne cere: „Depărtează-te de rău, şi fă binele; caută pacea, şi aleargă după ea! Ps 34:14
Prin „căutare” se înțelege a o aduce acolo unde nu este, o datorie pentru orice creștin: “Fericiți făcatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema” Matei 5-9.
„Facerea” de păce trebuie făcută prin blândețe, nu prin luptă, căci: „Cei blînzi moştenesc ţara, şi au belşug de pace.” Ps 37:11
O condiție pentru a trăi sub binecuvântarea păcii este credința: „Multă pace au cei ce iubesc Legea Ta, şi nu li se întîmplă nicio nenorocire.” Ps 119:165
Credința trăită, nu doar declarată, ne umple de Duhul Dumnezeului Păcii, pacea fiind unul dintre roadele acestui Duh: „Roada Duhului, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia” Galateni 5:22

Sunt doar câteva sublinieri din Biblie despre pace, ele sunt mult mai multe, practic Biblia de la începutul până la sfârșitul ei numai de pace vorbește, de cea din noi și de cea din afara noastră! Am făcut aceste sublinieri ca să  înțelegem care este/ar trebui să fie raportul nostru cu pacea, poziționarea noastră față de ea! Pentru un creștin este cu neputință să fi de partea războiului, a celor care caută să-l încheie(?) prin mai multe arme, morți, distrugeri! E rău destul că există un război între Rusia și Ucraina, nu mai este nevoie să îl întreținem noi! Nu contează cine are dreptate, oricum dreptate pe pământ nu există și sigur nu o va face NATO prin arme! Sau cel mult „pacea” pe care o pot ei aduce e una planetară, definitivă! Ne dorim așa ceva?

13.12.2024