Ne însemnăm cu cruce la orice început, la orice rugăciune, la orice mulțumire, ușurare, frică…
Dar oare e corect cum o facem, oare nu suntem considerați habotnici când „batem” cruci mari, între cei care sunt mai „discreți„?
Crucea este o mărturisire că aparținem cuiva, dar cui depinde de cum o facem; de la stânga la dreapta papei, de la dreapta la stânga lui Iisus, sau dacă vericala e foarte scurtă …celui rău poate?
Dumnezeu ne-a făcut trupul ca pe o cruce,  ajunge să deschidem brațele, dar închinarea nu acoperă și picioarele, de aceea poate că crucea, mărturisirea de care vorbeam trebuie să fie făcută conștient, nu automat!
Poate depinde și de constituția fiecăruia, la mine faptul că sunt căpos, am gâtul și picioarele lungi, mă obligă să fac niște cruci foarte „ample„, nu-i vorba de habotnicie, ci de faptul că nu vreau să mărturisesc pe „altcineva„!
V-am făcut un desen ca să înțelegeți despre ce vorbesc, nu prea seamănă cu mine dar păstrează, mai mult sau mai puțin, proporțiile fiecăruia. Poate că exagerez ca de obicei, dar prefer să o fac, decât să greșesc!

13.12.2024