Citesc un articol „savant” pe ActiveNews pe temă, din care eu cu o diplomă în medicină, spre deosebire de reporterul ActiveNews fără această diplomă presupun, nu doar că nu pot spune:” E mult mai clar acum!” după explicațiile Prof. Stefan Bărăgea, ci dimpotrivă îmi simt cele câteva celule nerovoase pe care le posed, făcute terci!
M-am convins însă de multă vreme că sunt teme, ca cea de aici, respectiv vindecările prin homeopatie, presopunctură, diagnosticul prin iris și multe, multe altele, care mă depășesc, pe care nu sunt capabil să le înțeleg, nu mai vorbesc să le accept, deși  mai toată lumea le înțelege, le acceptă, are încredere în ele și chiar le folosește! M-am resemnat; atâta pot și n-am cum (nici nu vreau) să mă „autodepășesc„!
În articol se vorbește despre Agheazmă, despre faptul că rugăciunea, semnul Crucii asupra apei îi schimbă acesteia structura!
Lucru cu care pot și sunt oarecum de acord, mai ales că se spune „Semnul Sfintei Cruci, făcut neglijent, nu produce rezultate notabile” sau „Apa sfințită de către un preot nu mai prezintă mișcare browniană, are o structură puternică și stabilă, astfel încât 10 ml de agheasmă vărsată peste 60 l de apă obișnuită îi aduc celei din urmă proprietățile celei sfințite”
Apa își schimbă structura după homeopați și fără semnul crucii, ajunge să o scuturi, sau bați de pereți! Ba potențează până la periculos efectul unei substanțe active cu cât această substanță …e mai diluată! (citește până la inexistența ei la nivel de moleculă)
Tot datorită memoriei!
Practic ar trebui (după homeopați) să fim toți morți, după câte otrăvuri au venit în contact cu apa, de-a lungul veacurilor, mai ales că au diluții extrem de mari și apa se lovește neîncetat de pietre, de filtre, de țevi, de pompe, de robineți, de pahare, dinți, până o bem, deci efectul otrăvilor e potențat la maxim!
Revenind la articol, cred că răspunsul la întrebarile care apar, sau la faptul că nu mă pot împrieteni de loc cu astfel de idei, se găsește  în fraza aceasta: „Apa distinge nivelul de credință al oamenilor. Numărul bacteriilor patogene din apă scade la rostirea rugăciunii Tatal Nostru și la semnul Sfintei Cruci – cu mult mai mult decât la aplicarea de energii radiante. Dar atenție: Semnul Sfintei Cruci, făcut neglijent, nu produce rezultate notabile...”

Apa nu distinge nimic! Apa e apă și e chioară, surdă, mută, fară gândire și fără memorie! Cel care distinge „nivelul de credință al oamenilor” este Dumnezeu care vindecă, sau nu, prin apă, prin Agheazmă, prin Botez, în urma unei rugăciuni, prin atingerea unei moaște, icoane, sau prin medicamente, sau pur și simplu pentru că asta e Voia Lui!
Nu semnul Crucii făcut schimbă structura apei, ci Dumnezeu care vede credința și scopul celui care face această Cruce! Am vazut mulți oameni făcându-și cruce care continuă să fugă de Biserică, de Taine, de tămâie!
Da, Agheazma nu se strică, se poate înmulți, poate vindeca, curăța, sfinții  dar nu prin ea însăși, nu prin memorie, ci prin puterea ei dată de Dumnezeu să vindece, curățească, sfințească după credința fiecăruia și mai ales după voia lui Dumnezeu!
Este un adevărat „curent” al zilelor noastre să credem în puterea lucrurilor și nu în Cel care le dă această putere! Așa se face că bisericile dau să pleznească când „se dă” sfințenie materială, mai ales dacă o poți lua acasă: Agheazmă, Paști, ramuri sfințite, dar și dacă doar te poți doar atinge de ea; o icoană făcătoare de minuni, moaște!
Împărtășirea de care poți avea tot timpul parte, nu mai este tot atât de „atrăgătoare” deși e Dumnezeu la propriu și este maximul de sfințenie de care poți avea parte!
O icoană nu are aceeași „putere” dacă te rogi în fața ei de departe, trebuie să te atingi de ea să o „ștergi” cu mâinile, cu fruntea, cu tot corpul! O rugăciune la un sfânt nu pare a fi la fel de puternică ca atunci când sunt moaștele lui de față!
Să nu mă înțelegeți greșit, e bine să bei Agheazmă, să ai cultul icoanelor, a moaștelor, samd dar trebuie să nu uiți nici o clipită de Cine stă în spatele acestora, pentru că altfel ajungem la idolatizarea acelui obiect!
Ca să revenim, apa nu are memoria lui Dumnezeu, deși Duhul lui Dumnezeu s-a purtat pe deasupra apelor din veșnicie, nici nu vindecă pe nimeni în baza aceste memorii, puteri, energii! Cel care vindecă este întotdeauna Dumnezeu, uneori prin apă, prin orice apă, dar numai când și pe cine dorește El!
Restul sunt povești prin care știința încearcă să explice efectul făcând abstracție de cauză!
De ce m-ar interesa mai mult cum vindecă Dumnezeu, decât faptul că Dumnezeu există, decât dacă motivul este că îmi doresc să-L fac inutil în viața lumii?

8.01.2025