La început moarte-i timidă,
apare în neam doar când și când,
apoi începe tot mai des să vină,
până ne ia pe toți cu ea, la rând!

Are o vădită slăbiciune, îmi pare,
pentru acei ce au un suflet bun,
doar când de ales ea nu mai are,
ne ia cum ne întâlnește, presupun!

De boală, sau vârstă e atrasă,
iar alteori acestea o îndepărtează,
însă nicicum nu poate fi distrasă,
de la persoana care în planul ei urmează!

Din câte am observat, până acum,
nu vine niciodată de-o dorești,
și orice faci nu reușești nicicum,
de ești la rând, de ea să te ferești!

De-aceea-i pierdere de vreme,
prin prisma ei ceva să plănuiești,
de vizita-i inopinată a te teme,
oricum o să trăiești, cât scrie să trăiești!

25.04.2025