Te-am căutat întreaga viață
și rare ori Te-am întâlnit,
deși mereu ai fost de față,
dar nu în trup, ci tăinuit!
Apoi o vreme ai dispărut,
din viața mea, ani îndelungi,
în care am sângerat și m-a durut,
căci mi-a părut că mă alungi!
De fapt o simplă încercare,
ca să încerci a mea credință,
ca să învăț să am răbdare,
să Te întâlnesc și-n suferință!
Să vezi de pot să cred în Tine,
chiar și atunci când nu mă lași
să Te mai simt că ești cu mine,
alăturea, la câțiva pași!
De fiecare clipă îți mulțumesc,
când mă umbrești cu Duhul Tău,
Ție mă închin, Te laud, Te slăvesc,
Hristoase, Domnul Dumnezeul meu!
15.08.2025
17 august 2025 la 18:24
Ceea ce simt eu este cumva diferit.
Am ajuns sa inteleg ca EL este oricum in noi, asa ca nu
am de ce sa il caut. Si poate ca nu e vorba de a ne pune la
incercare credinta, ci doar de a ne corecta traiectoria
in caz ca deviem de la telul pentru care ne-am intrupat aici.
Un gand generat de strigatul tau!
Sa fii bine!
17 august 2025 la 20:01
Problema nu este unde este(este tot si toate, in tot si in toate) ci daca ii simti prezenta sau nu!