Ajunși în Italia fica-mea a primit cheia lor imediat, eu cu cea mai iubită dintre soții am așteptat ore întregi până să fie declarată și camera noastră gata!
Probabil au dat cu un dezinfectant în ea, cu pucioasă, cu ceva radiații sau chimicale cu timp îndelungat de înjumătățire, că altfel nu se explică de ce nu am primit și noi cheia ore întregi! De ce alții veniți dupa noi sunt de mult cazați, cu hainele prin dulapuri, la plaje deja sau pe terasă!
M-am enervat? Nu!
Pentru mine este normalitate! Și fiindcă îmi cunosc „normalitatea” o trăiesc ca atare!
Am fost la plaje, nu era soare și foarte rece pentru luna august pe o planetă care se încălzește accelerat de ani de zile, dar în schimb era abordat steagul roșul (plouase înainte și nu l-au mai dat jos sperând că se uscă probabil)!
Salvamarii nu aveau totuși nimic împotrivă să intrăm in mare, mai ales fiindcă ne-au simțit că suntem nemți! Cred ca n-ar fi avut nimic împotrivă să trecem dincolo de geamanduri și să nu ne mai întoarcem niciodată!
Ne-am aventurat spre larg.
Apa era plăcut de rece pentru o zi caniculară, ceea ce nu era cazul, neplăcut era doar gândul că trebuie cândva să ieșim afară din ea într-o toamnă târzie, și friguroasă, cu ceva burniță!
Ne-am reintors dupa o oră, spre dezamăgirea salvamar- ..(-ilor? -oniștilor? habar nu am cum se spune!)  la țărm si apoi cu pași grăbiți la hotel.
Bineînțeles  ca după ce am ajuns în camera lui fică-mea, a venit și vara în Italia! Mai bine mai târziu decât niciodată! Să sperăm că și ține!
Am primit în cele din urmă și noi, adică eu cu cea mai iubită soție dintre toate, locuința de vară! Foarte spațioasă, utilată cu tot ce-ți dorești, cu o terasă enormă la umbra unor pini, cu vedere înspre Adria, dar mai ales puțind îngrozitor a clor ca într-un WC-u public ceaușist, de pe vremea când vedeam Italia doar la televizor!
Ba ne-au schimbat la cererea mea și locul inițiat de plaje (umbrela si sezlongurile sunt numerotate) cu unul mai aproape de locuința noastră de vară, pentru ca cel inițial era la capatul opus al plajei, cum cere „normalitatea” oricărui Sperling adevărat! (Anul trecut a fost la fel!)
Nu am nimic împotriva mersului pe jos, mai ales că asta fac tot timpul, când nu înot, dar nu-mi place să fiu obligat la așa ceva!
Mă mișc pe țărm tot timpul fiindcă nu am răbdare să stau pe sezlong, nu pot citi fiindcă mă bronzez cu ochelari și mai ales fiindcă consider că nu-i sportiv, să mă „prinda” soarele fără ca eu sa alerg, să nu-i fac misiunea asta a lui greu de realizat!
Cina a fost în schimb una grozavă, spre mulțumirea tuturor, indiferent de ce a comandat fiecare! De neînțeles totuși de ce costă o pizză aproape cât un steak de vită de 450 de grame! Asta ca fapt divers pentru ca eu am mâncat oricum …Steak!
Ne-am culcat fânți de oboseală odată cu găinile italiene, iar de sculat doar eu, înaintea soarelui ca să văd de unde răsare pentru a-mi ajusta busola interioară dată peste cap de 9 ore de șofat!
Buongiorno Italia!


https://m.youtube.com/watch?v=TYtdYslLY9I&pp=0gcJCRsBo7VqN5tD


30.08.2025