Am mai vorbit de dilema românească în alegeri dar între timp această dilemă s-a extins la nivel global!
Ni se oferă la toți dreptul de a alege, mă rog la cei care mai cred că prin votul lor au putut și încă mai pot schimba politica unei țări, sau pe cei care îi vor conduce  (oricare ar fi ei) spre același deznodământ!
Practic avem de „ales” tot timpul între Tangalache și mamă-sa, între un iad, sau alt iad, prezentate amândouă ca singurul și adevăratul rai!
Noi românii de pe ambele maluri ale Prutului am avut de „ales” între stăpânirea din est și cea din vest!
Pentru că de cea din est ne-am convins până în ’89 suficient, am ales-o pe cea din vest! După ani de zile mulți de pe malul drept al Prutului au ajuns la concluzia că nu-i nici ea mare scofală, că oricine ne-ar fi stapân, noi tot în situația de slugi vom ramâne, obligați de foame, de frică, de frig, de toate împreună, să dăm din coadă în prezența stăpânului!
Cei de pe malul stâng încă mai visează, mai cred în câinii occidentali cu covrigi în coadă! O să le treacă repede după ce vor fi înrobiți de UE, asta bineînțeles doar dacă au fost vânduți de fostul stăpân din est, pentru că nu boborul alege stapânul ci stapânii își aleg sclavii, îi vând între ei, îi pun să se lupte, să se ucidă, să se urască, doar ca să apere cu prețul vieții moșia stapânului pe care li se permite să trăiască (citește chinuiască)!
Este cam ceea ce se întâmplă în Ucraina acum; adică stapânul din est nu vrea să-i cedeze celui din vest Ucraina doar la un anumit preț, la care încă nu au ajuns la un consens! Ce dorește poporul ucrainian, sau marioneta care îi conduce, este complet lipsit de importantă și nu interesează pe nimeni, mai ales în timpul tratativelor dintre stăpâni!
Politica mare, cea importantă se face în spatele ușilor închise, în secret, și nu are nimic de a face cu ce doresc popoarele decât prin prisma cum pot fi acestea prostite să creadă că ce se întâmplă e voința lor, spre binele lor și că altă cale nu există!
Politica pe care o vedem, o practicăm este doar un teatru ieftin, în care dacă am fi cinstiți cu noi înșine, am recunoaște că nu are nici o valoare, pentru noi cei mulți cel puțin!
Dilema de a alege între Tangalache sau mamă-sa are o singură soluție: să nu alegem pe nici unul dintre ei, pe nimeni care ne este propus, pe nimeni care se autopropune, ci doar pe cineva pe care îl cunoaștem și știm că ne reprezintă prin felul lui de a fi! Iar cei aleși la sfârșitul mandatului lor fie își continuă treaba începută, dacă au lucrat bine, fie răspund personal de nereușite!
Dar asta nu se va întâmpla niciodată pentru că suntem prea spălați pe creier, prea lași, prea comozi, prea puțini dispuși să riscăm să devenim propriu nostru stăpân!
Am fost „domesticiți” si ne mulțumim să fim sclavii altora cu condiția că ne aruncă din când în cand niște resturi!
Am fost lupi liberi și am ajuns câini legați în lanț, iar asta ne mai și satisface!
De necrezut!

30.09.2025