Un nou scandal în România a izbucnit acum când judecătorii au judecat în favoarea lor!
Sa fim sinceri câți dintre noi ar fi făcut altfel?
Este și foarte greu să faci o comparație între munca depusă de un neuro-chirug, un polițist, un miner, sau un țăran, în ce privește gradul de epuizare fizică, sau nervoasă, a fiecăruia, sau a valorii muncii depuse. De aici și salarile diferite, vârstele de pensionare, sau mărimea pensiei, foarte diferită!
De aici și nemulțumirea față de recompensarea altora, care nu doar pare ci chiar este, o nedreptate!
De ce spun aceasta?
In primul rând pentru că toți suntem oameni și toți avem aceleași cerințe fiziologice, cam aceeași capacitate de rezistență, toți avem vise, dorințe și nu ne prea deosebim în mare unul de altul.
Totuși nu suntem la fel, dar dacă ne deosebește inteligența, sau cultura, sau capacitatea de efort intelectual / fizic, asta este foarte puțin meritul nostru, cât este un dar primit, prin sau la naștere!
Omenește  ni se pare că un neuro-chirurg care a tocit băncile școlilor, care lucrează într-o tensiune nervoasă continuă, care pășește tot timpul între moarte și viață trebuie să primească mai mulți bani decât un muncitor oarecare, care își epuizează 8 ore mai mult trupul decât mintea, care nu are prea multă școală și a cărui greșeală nu înseamnă (de obicei) decât o paguba materială, nu viața cuiva!
Poate este așa, dar muncitorul nu are nici-o vină că s-a născut mai puțin dotat intelectual, sau că familia, viața, nu i-a oferit și lui șansa de a ajunge altceva decât este.
Pe de altă parte nimeni din societatea actuală nu poate trăi fără restul de clase sociale, așa că și neurochirurgul are nevoie de țăran,  muncitor, frizer, polițist, sau judecător, cum au și aceștia nevoie de el!
Lucrul acesta nu ar trebui uitat de nimeni, nici la salariu nici la pensionare!
Nimeni nu trăiește de unul singur, ci toată lumea este un întreg care nu poate funcționa altfel decât ca întreg! Sau cum spune Apostolul Paul in Corinteni 1: „… să nu fie dezbinare în trup, ci mădularele să se îngrijească deopotrivă unele de altele. Şi dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună; şi dacă un mădular este cinstit, toate mădularele se bucură împreună.”
Totuși cum facem să fie dreptate?
Nu putem, pentru că dreptatea se poate face numai în condițiile iubirii de aproape, iubire pe care noi oamenii nu-o prea avem!
Doar Dumnezeu este drept și asta într-un fel care nouă nu ne pare a fi, tocmai din cauza lipsei iubirii! El a plătit  la fel toți culegători din vie, indiferent că au lucrat o zi întreagă, sau numai o oră!
Dacă am avea iubire de aproape nu ni s-ar părea că e corect să câștigăm ca judecator ( sau orice altceva) mai mult ca un țăran, nici să ieșim mai repede la pensie! Nici ca judecator nu manâncă nimeni cu două guri și nici nu trăiește mai puțin decât altul!
Sigur chirurgul, judecătorul, profesorul, au făcut un efort ca să ajungă ce sunt, dar au avantajul unei vieți la căldura, în curețenie, spre deosebire de un țăran care sta în caniculă sau ger, zi lumină, în praf sau în gunoi! Adică efortul nefăcut în școală (poate nu din vina lor) îl depun în restul vieții! Dacă i-ar nemulțumi un salariu la nivelul celui al țăranului, sau muncitorului, cei „favorizați”n-au decât să se apuce măcar pentru o vreme, de agricultură, siderurgie, minerit samd!
Si dacă sunt precoce terminați nervos ca judecatori, chirurgi, militari, polițiști, n-au decât ca să continuie o munca fizică până la vârsta de pensionare a majorității!
Iar ca sa iei o pensie de peste 10 000 de euro peste cea a unui țăran, sau muncitor, este de-a dreptul o bataie de joc, un păcat strigator la cer, mai ales într-o țară ca a noastră unde există pensii pe care un judecator le lasă ciubuc după o masă la restaurant!

21.10.2021