De ce merge lumea spre dezastru, de ce ne apropiem de scena finală atât de rapid și parcă fară vreo posibilitate de a opri, sau încetini măcar această nebunie?
De ce este atâta ură, nepăsare, dispreț, între oameni? Atâta nemulțumire, deși ne merge mai bine decât ne-a mers vreodată?
De ce se destramă familiile, sau nu mai au „curajul” să aducă copii pe lume?
De ce nu mai vorbim unul cu altul, față în față, privindu-ne în ochi? De ce nu ne mai adunăm în jurul unei mese cu prietenii, cu familia, doar din când în când, la evenimente deosebite și atunci inviațiile ca și participarea sunt cel mai ades o „obligație„?
Răspunsul la toate aceste întrebări  nu poate fi decât lipsa de credință cu consecințele ei!
Și vorbesc de credința trăită, credința care implică Tainele Bisericii, fară de care credința este aceeași cu a lui Tangalache, care și el bietul crede, dar nu face nimic din ce ar trebui, pentru că îi lipsesc lucrurile care se învață de cei care se recunosc „bolnavi„, din biserică:
Iubirea!
Dar iubirea fară reciprocitate, iubirea și pentru cei care ne urăsc!
Smerenia.
Pe care doar cei din biserică ajung să o dorească măcar și niciodată cei dinafara ei!
Iertarea!
Iertarea dusă la extrem, adică să-ți ceri iertare de la cel care ți-a greșit, nu să astepți să-și ceară el iertare!
Milostenia!
Tăcerea!
Răbdarea!
Infrânarea!
Pacea!
Mulțumirea!
Da, creștinii din biserică nu au aceste virtuți, dar sunt conștienți de starea lor și de aceea vin la biserică, ca să le câștige!
Doar că sunt foarte puțini comparativ cu cei care nu se simt „bolnavi„, cu cei care sunt mulțumiți de ei, cu felul lor de a fi, cu cei mândrii și intransigenți, incapabili de compromis, de iertare, de milă, de iubire, alta decât de ei însăși!
Între cei din afara bisericii sunt adesea (din păcate) unul dintre soți, părinții, copiii, nepoții, prietenii…
Pentru mâna de oameni din biserici, dar mai ales pentru cei din mânăstiri, pentru pusnicii care mai trăiesc pe acest pământ, Dumnezeul mai ține Pământul în mâinile Sale, dar cu fiecare zi ce trece și aceștia sunt tot mai puțini, până când vor rămâne doar o „turmă mică” și atunci va veni Sfârșitul! Iar odată cu el vom răspunde fiecare de ce am făcut cu talantul primit de toți oamenii la naștere: căutarea lui Dumnezeu!
Sfinții Părinți spun că cel care nu l-a întâlnit pe Dumnezeu în viața aceasta, nu-L va întâlni nici în cea veșnică!
Și e drept să fie așa, pentru că Dumnezeu în marea lui iubire de oameni, nu obligă pe nimeni să vină lânga El nici în viața aceasta, nici în cea viitoare!
Să luăm aminte!

16.19.2025