Încet, încet începem să simțim efectele alegerilor negândite, a aleșilor slugarnici și incompetenți, a lașității /comoditații  noastre de a lupta, a faptului că am reușit în doar 30 de ani să devenim o națiune de individualități și a incapacitații de a vedea pe termen lung…
Ca de obicei, majoritatea celor care au ales, împreună cu aleșii și cu cei care amestecă  tot timpul cărțile, au jucat cartea necâștigătoare! Necâștigătoare pentru țară, dar suficient de bună pentru ei ( aici binele înseamnă pentru unii o banană, pentru alții miliarde)! De altfel din comoditate, sau din prostie, cam asta facem noi ca popor după așa zisa „revoluție„, tot timpul!
Am renunțat la tot ce aveam bun, atât material cât și spiritual și am ales calea copy-paste după un occident, aflat și el în declin accelerat! Am renunțat să luăm propiile decizii (probabil „aleșii” oricum nu ar fi capabili să o facă, iar pe noi alegătorii ne doare în bască de toate!) și am pornit pe calea căciulelilor, a slugărniciei, a pomenilor, de frică să nu supăram „stăpânii„, pentru care oricum nu existăm decât în măsura în care le mai putem ceda ceva, sau ca eventuală piață de desfacere!
Respectul oricui se câștigă prin demnitate, prin capacitatea de a spune nu și nu prin acceptarea grăbită a orice ordin care vine din vest!
Că Polonia de exemplu stă mult mai bine decât noi se datorează faptului că de la bun început nu au acceptat directivele UE și s-au târguit până  au avut câștig de cauză, pentru orice!
Că Ungaria este văzută mai bine ca noi atât în SUA cât și în Rusia se datorează tot faptului că pentru unguri avantajul propriu a fost pus întotdeauna deasupra celui al Uniunii, sau a unei țări din Uniune! (Ungaria cel puțin, nu are nimic din ce avem noi, nici ca zăcăminte, nici ca poziție strategică, nici ca număr de locuitori, practic singurul lor „argument” este ca stau  tot timpul cu fundul în două bărci și nu se lasă înlănțuiți de UE!)
Si ungurii și polonezii știu să spuna „Nu!” și nu se tem să o facă! Noi deși cu mult mai multe atuuri în mână, față de ei, am reușit să ne creem o imagine de colonie analfabetă, dispusă prin conducătorii ei să accepte orice i se cere și să sufere nu doar fără cârtire, ci să și mulțumească respectos, pentru suferință!
Într-un fel n-am mai evoluat de sute de ani, noi continuăm să luptăm mereu împotriva învingătorilor, iar „strategia” noastră a rămas să plătim bir cuiva, să „pârjolim” totul în țară, să otrăvim fântânile și să plecăm în pribegie!

10.11.2025