Tocmai când începusem să mă obișnuiesc cu statutul meu de „trădător” iată că pentru cei din diasporă, pentru mine, s-a găsit un nou adjectiv: „șobolan„!
O categorie mai bună decât cea de „trădator” dar sunt convins că respectivul cetațean, că domn nu pot să-i spun, nu a dorit să-mi îmbunătățească categoria, dimpotrivă!

I-am răspuns că șobolanii, fie că ne plac, fie că nu, sunt niște animăluțe foarte inteligente, o specie supraviețuitoare. Ei simt pericolul cu mult înaintea altor specii, sau a „neamurilor” lor ; șoarecii de bibliotecă, de câmp, sau de casă!
Am fost un „șobolan” mai domesticit, care și-a urmat instinctul de șobolan, din păcate, abia după ce și-a riscat viața în „revoluție„, ca prostul! A crezut că va schimba ceva,  împreună cu restul de „rozatoare” ieșite de prin găurile în care stăteau ascunse până în decembrie 89!
După alegerea lui Iliescu am înțeles ca doar câțiva doream cu adevărat să schimbăm „canalul” în care trăiam, majoritatea preferau în continuare să nu se schimbe nimic, sau dacă da, atunci nu prin propria participarea! Nu riscând!
Pentru ca am fost un „șobolan domesticit„, un visător, m-am trezit prea târziu la realitate și am ajuns pe „corabia occidentală” când mai toate locurile bune erau deja ocupate de „șobolanii sălbatici” iar „corabia” cea nouă avea cala cam putredă și se cam infiltra apa!
În concluzie pe „corabia România” majoritatea „rozătoarelor” rămase sunt din cei care așteaptă americanii, pe Ursula, sau alți „iubitori” de „rozatoare” românești să-i salveze!
O parte nesemnificativă, ca putere politică (35 de ani demonstrează lucrul acesta cu prisosință), sunt cei care ori n-au putut să părăsească „corabia„, ori doresc să se scufunde cu ea cu tot! Aceștia din urmă au tot respectul și compasiunea mea, eu a trebuit să-mi salvez familia și am făcut-o!

7.12.2025