Sunt cel mai puțin îndreptățit să dau sfaturi duhovnicești pe internet, chiar dacă practic creștinismul ortodox de zeci de ani, chiar dacă încerc să fiu de tot atația ani un ortodox, chiar dacă am citit un munte de cărți duhovnicești si chiar dacă am avut și am binecuvântarea să întâlnesc ortodocși adevărați!
De ce spun asta? Pentru ca și eu, ca și cei care intra aici, vorbim din minte nu din trăire, iar mintea fiecăruia este un mic computer care se „hranește” cu ce îi dai!
Ca atare nici ce spun eu, nici ce spune altul, nu este sigur pentru nimeni ca fiind adevărul, deși probabil fiecare dintre noi încercăm să nu inducem pe nimeni în eroare!
Deci ce vorbim aici sunt gândurile fiecăruia, care trebuie luate ca atare, dar fiecare dintre noi ar trebui măcar să gândească dacă nu cumva celalalt are totuși dreptate, ce folos are din a emite o idee, sau alta și mai ales care e folosul final al urmării gândirii unuia, sau altuia!
Pentru mine (și nu doar) credința trebuie mai întâi traită ca sa poata fi înțeleasă! Trăită înseamnă participarea la slujbe, spovedit, împărtășit, tinute cu strictete zilele de post săptămânale și cele 4 posturi mari, rămânerea ca creștin-ortodox și in afara bisericii, indiferent de conjunctură, sau de „dezavantajele” aduse de lucrul acesta!
Înainte de a ne preocupa de „problemele” bisericii, trebuie cele mai inainte amintite făcute! Toate! Chiar și așa se poate să ne înșelam fiindcă cum spuneam cu toții vorbim din ce știm, am învățat, citit, nu din trăire!
Pentru mine problemele acestea mari, care preocupa pe toata lumea, mult mai mult decat preocupa patimile personale pe vreunul dintre noi, sunt lăsate pe seama celor duhovnicești care trăiesc ce spun! Am încredere în ei totală și văd ca în cele din urmă au dreptate chiar și atunci când la început nu par de loc că ar avea!
Sigur e greu (dar nu imposibil) să găsim astfel de oameni și este mult mai ușor să găsim „duhovnici” care să ne cânte în strună, care să ne „odihneasca” prin ce spun, tocmai prin faptul ca sunt de nivelul nostru, adică nu vorbesc din trăire!
Trăitori gândesc altfel și o fac pe termen lung ținând seama de efectele finale, nu doar de cele imediate!
Ca exemplu haide sa luăm acel renumit „filioque” care a fost unul dintre motivele scindarii bisericii. Vulcăneștii de pe vremea aceea ar fi scindat imediat biserica la apariția acestui filioque! Părinții trăitori  nu au făcut-o și biserica a rămas unită sute de ani, desi exista în vestul Europei acest „filioque„. Abia în 1054 când s-au adunat și alte motive de scindare, s-a trecut de la economie la acrivie și s-a scindat biserica!
La fel este cu sinodul de la Creta; nimeni nu spune ca a fost un lucru bun, dar o scindare pe acest motiv ar face mai mult rău decât bine și unirea este apoi foarte greu, daca nu imposibil de realizat (Papa actual ar renunta la „filioque” dar asta nu ar aduce unirea din nou dintre bisericile ortodoxe si catolice, pentru ca intre timp ele s-au îndepărtat mult una de alta).
Ca atare dacă nu putem gândi pe termen lung și noi cei care nu vorbim din trăire nu putem, e bine să lăsăm astfel de probleme în seama celor care pot și să ne preocupam de neputințele noastre!
Nu stiința și corectitudinea teologică strictă ne va deschide ușa raiului, ci vedera propiilor păcate, neputințe, milostenia, smerenia, iertarea..
Să luăm aminte!

18.01.2026