Din nou o internare!
A câta o fi oare
și câte vor mai fi,
până se va sfârși?

Dar poate reușesc
și cauza găsesc,
la tensiunea mare,
ce vrea să mă omoare!

De n-o fi ca să fie,
doar Dumnezeu mai știe,
o altă „rezolvare„,
decât prin îngropare!

Sunt împăcat deja,
orice s-ar întâmpla,
oricum nu aleg eu,
care e drumul meu,

ce greutate are,
crucea de pe spinare,
de mâine-i mai ușoară
sau și mai grea povară,

cât trebuie purtată,
până-i considerată,
ca fiind mântuitoare,
în lumea viitoare!

Văd alta în salon,
purtată de alt om,
de multe ori mai grea,
decât e crucea mea!

De aceea-i mulțumesc,
Părintelui ceresc,
că mi-a găsit o cruce,
pe care să-o pot duce!

(desigur ajutat,
de Marele Împărat,
de Maica Lui din cer,
de Sfântul meu înger!)

Ca orice botezat,
și eu crucea am purtat,
sperând că-o să se facă,
scară spre Rai vreodată!

Iar până atunci o port,
pe toate le suport,
răbdând chin după chin,
spre mântuire! Amin!

11.02.2026