Astăzi mi-a trecut prin minte o perioadă în care eram grav bolnav și viața îmi părea un chin fară sfârșit! Pentru toți aflați într-o situație asemănatoare sau aflați lângă un bolnav, sau pentru cei care veți ajunge in astfel de situații (nu v-o doresc!) o să vă mărturisesc mai jos aceste gânduri…
În creștinism există credința că păcatele sunt la originea bolii și în ceea ce mă privește, pe mine bolnavul veșnic, așa este!
De altfel în Noul Testament Iisus Hristos a vindecat boli după ce anterior a iertat păcatele și apoi a spus: „de acum să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău” lucru care arată clar că există o legătură între păcate și boală!
Dar problema e mai complexă decât atât, pentru că nu întotdeauna este vorba despre aceeași cauză cu același efect!
Astfel în episodul cu orbul din naștere la întrebarea ucenicilor: „… Învăţătorule, cine a păcătuit; acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb? Iisus a răspuns: Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.”
„Lucrările lui Dumnezeu” nu se reduc însă la minunea vindecarii de atunci, sau la minunile altor vindecări de atunci încoace!
Prin credință, boala suferința, poate să devină mântuitoare pentru cel care o primește (dacă nu cu bucurie, măcar cu încrederea că Dumnezeu îi va răsplăti urcarea pe Golgota personală) sau de mare ajutor pentru cei din jur! Un astfel de om da mult curaj altor bolnavi, face ca multe necazuri să pară altora prin prisma bolii acestuia, neînsemnate *! Credința unui astfel de om poate să învie „talantul” ascuns, neînmulțit a unui ateu!
Suferința unui copil poate aprinde credința adormită a mamei, a părinților, a tuturor celor care îl iubesc pe acesta!
O altă „lucrare a lui Dumnezeu„, este boala „copiilor cărora li s-au sterpezit dinții pentru că părinții au mâncat aguridă” pe care eu o văd ca posibilitate de mântuire nu doar pentru acești copii cu dinții sterpeziți dar și pentru părinții lor care au mâncat aguridă, dacă acest copil primește boala fară sa-l acuze nici pe Dumnezeu, nici pe părinții lui!
Și mai există suferința sfinților, care iau asupra lor boala altuia prin care la fel se arată „lucrarea lui Dumnezeu” !
De aceea să nu ne grăbim niciodată să judecăm punând semnul egal între boală și păcat, sau moarte, mai ales când e vorba despre altcineva! S-ar putea ca cel bolnav să nu fie el vinovat și nici părinții lui „să fi mâncat aguridă„!
Dumnezeu subliniază lucru acesta și cu altă ocazie: „acei optsprezece inşi, peste care s-a surpat turnul în Siloam şi i-a ucis, gândiţi, oare, că ei au fost mai păcătoşi decât toţi oamenii care locuiau în Ierusalim? Nu! zic vouă…!
Să luăm aminte!

8.03.2026

* în perioada aceea în care am fost foarte bolnav, după două tratamente cu interferon nereușite și care m-au distrus de tot, ajunsesem la capătul puterilor și cu toată credința mea am început să mă cert cu Dumnezeu! Iar Dumnezeu mi-a scos în cale un coleg care nu se lamenta niciodată de nimic, nici de sănătatea lui, ba mai mult, era mulțumit de viața lui așa cum era, deși la ce probleme medicale și la ce investigații plus manopere chirurgicale era supus de câteva ori pe an, eu nu aș fi schimbat cu el și mă puteam considera sănătos și binecuvântat să am doar ce aveam!
Omul acesta a făcut să înțeleg altfel boala, viața și să mă împac cu Dumnezeu!