Mi-am tot promis ca nu mai circul cu Wizzair-ul dar fac cum fac și tot cu ei zbor. De data asta aveam bilete la Lufthansa dar in ziua când trebuia sa plec a inceput o greva a piloților și am rămas pe jos și cu banii luați! Dar fiindcă trebuia să ajung cat mai repede în Romania am luat prima cursă pe care am gasit-o, cea a Wizzair-ului, de la Nürnberg.
Am plecat la timp, zborul a fost normal doar că la Sibiu pilotul, sau vreo cunostință aflată întâmplător în cabina piloților, care a dorit să încerce și ea să piloteze avionul, a ratat aterizarea!
Ratarea aterizării este o senzație foarte ciudată care îți lasă un gol în stomac și o presiune enormă în urechi, când avionul  care aproape a atins pista îsi indreaptă din nou, brusc și neasteptat botul în sus și turează motoarele la maxim într-o decolare aproape verticală!
Cel puțin la fel de înspăimântător a fost când pentru o curbă la dreapta a înclinat brusc avionul cu mult peste cele max 30°-40°, (astfel încat geamul prin care priveam orașul parea practic paralel cu pământul!)
Când credeam că mai rău nu putea fi, pilotul sau cine o fi fost la manșe a incercat o a doua aterizare și ca să nu mai rateze unghiul a dat propriu zis cu avionul de pământ! Apoi s-a suit pe frâne cu tot corpul astfel încât am fost convinși ca avionul se va destrama din trepidații, eu așteptam chiar să văd pe fereastră, dintr-un moment în altul, cum îi cad, motoarele, aripile, cum se rupe avionul în două! Nu s-a rupt și în cele din urmă au reușit să-l oprească înainte să intrăm în cartierul Turnișor dupa ce treceam prin magazinul Metro!
Lumea s-a împărțit spontan între cei care aplaudau faptul ca s-a reușit, cu chiu cu vai, aterizarea și cei care mulțumeau lui Dumnezeu închinându-se că au scăpat cu viață! Toți însă erau foarte albi la față și crispați dar…vii!

Slavă Domnului!

16.03.2026