De PAȘTI în ROMÂNIA

Cap.1

Și-are zboru legănatu, la!

O călatorie in România este o aventură iar daca o fac eu este o aventură tragico-comică!
Mi-am rezervat biletul la Tarom din ianuarie, in 24 aprilie au catadixit sa ma anunte ca ei numai zboară! Asta pe la ora 21, de către o domnișoară foarte revoltată ca „nu a dat de mine” in toate aceste luni!
Mi-au oferit o calatorie in schimb cu Lufthansa, cu escală la München, cu care de nevoie a trebuit sa fiu de acord. Unde mai puteam eu sa gasesc bilete spre Romania inainte de Pasti? Altii au ajuns la SIbiu pe ruta Stuttgart, Strasburg, Wiena! Un mizilic!
A inceput comedia.
A doua zi urma sa mi se confirme calatoria telefonic la ora 14 (ora aleasa de ei)
Bineinteles nu a sunat nimeni nici atunci nici mai tarziu! Am intrat pe contul meu pe net unde numarul meu de celular era trecut gresit. Interesanta tehnica de azi care reuseste sa sune la numarul corect si daca il formezi gresit!
Mi-a venit rezervarea fara bagaj! Dupa ore intregi de stat cu telefonul la ureche, dupa ce am invatat melodia aceea idioata preserata cu hârșăieli si pocnituri, dupa ce m-au aruncat afara din linie de fiecare data cand se parea ca a devenit disponibil cineva la capatul celuilalt al firului, mi-a raspuns într-un târziu o alta domnișoara trezită de insistenta mea….din somn!
A luat legatura cu Taromul si mi-a venit pe loc confirmarea ca am voie cu bagaj.
Numai incolo!
Desigur domnișoara, Simona, se culcase intre timp si cum știam ca doarme greu n-am mai îndraznit sa o deranjez!
Am inceput sa le scriu sa-i intreb daca-s handicapati sa le urez sa-i ajute si pe ei Dumnezeu cum ma ajuta ei pe mine!
A funcționat! Simona sau colega ei mai trează, m-a sunat a doua zi revoltata sa ma intrebe „care e problema mea!?”
Cam nici-una inafara ca nu sunt sigur daca zbor, cu cine, incotro, si cu ce bagaje!
M-a asigurat ca e totul ok, numai ca sunt eu prea prost sa inteleg, chiar daca zbor de 30 de ani in toate direcțiile!
Am inchis fiind amandoi convinsi  ca discutia cu celălalt este fara speranta, cam ca intre Dragnea si Johannis!
In ziua plecării am reusit sa-mi fac check in-ul la Lufthansa. Acum sunt sigur ca plec! Cu bagaje!
Am plecat cu intarziere din Stutgart asa incat am stat tot drumul incordati (mai sunt si alti romani) la gandul ca nu prindem legatura in München! Norocul ca zburam cu un Bombardier mic, care ne scutura de parca am fi cu caruța pe drumurile lui Băsescu dupa 3 luni de la asfaltare și ne mai trece încordarea!
De cand am plecat de acasa au schimbat o data poarta de îmbarcare in München! Daca o mai schimba si in timpul zborului cand nu avem internet sa stam pe faza…..pierdem avionul sigur!
Cu bagajul de cala am deja un sentiment ciudat!
Pana am scris randurile despre primul zbor am si ajuns la Munchen!
Nu, nu zburam asa repede dar efectiv este greu sa nimeresc tastele in caruța asta zburătoare!
15 minute sa trecem de controlul pașapoartelor si sa ajungem intr-o alta aripa a aeroportului situată la vreo (simtiti) 5 km!
Cine nu a vazut romani alergând ca descreierații indiferent de varsta, greutate, bagaje sa vina in aeroportul din Munchen!
Ar fi o idee si pentru selectionerii de atletism!
Din discutiile cu alti colegi de calatorie e tot timpul asa si bătaia de joc cu portile e standard indiferent ce destinație e in Romania!
Da, au schimbat-o iar ! Si ce e mai interesant au schimbat-o la mine din 37 in 41 si iar in 37 la altii au ales varianta 41-37-37-41!

20190429_064101

Ca sa fie treaba oablă viteii care nimereau la poarta buna erau imbarcati, celor la poarta rea li se spunea sa astepte acolo linistiti! Probabil Ziua de apoi!
Dupa cat de plin a fost a doua căruță Bombadier se poate ca au dat mai multe bilete decat locuri!
Concluzia: am reusit sa distrugem ordinea germana si cu putin efort aliniem tot occidentul la nivelul nostru!
Dupa un zbor cu hârtoape fiind unu noaptea birjarul s-a gândit ca suntem prea somnurosi sa poata sa ne de drumul asa prin tară.
Asa ca a aterizat dând cu Bombardierul de pământ si a tras de frâna de mână cam de pomană, deja ma vedeam dandu-ma jos prin centrul Sibiului!
Dar totul e bine când se termină cu bine în cazul meu a fost polițistul de la granița care bag seamă se îndrăgostise de mine că m-a sorbit minute intregi din ochi! Trebuie neapărat sa-mi lărgesc verghieta si sa o port iar!

20190427_012711

Tunelul timpului

glueckwunsch-ostern-kueken-schluepft-flugzeug

Zbor acasa la părinți,
plec bătrân ajung copil,
mai albit, mai fără dinți,
obosit, bolnav, umil….

Mama tot copil mă vede,
m-ar purta săraca în spate,
nu îi vine parcă a crede,
că de mult nu se mai poate!

Tot copil și pentru tata,
tot acela „doar probleme”,
și-îl vad mereu că-i gata
să mă întrebe, dar se teme!

Soră-mea fiindcă-i geloasă
ne va bășcăli un pic:
„Puiul nostru-întors acasă-
de mulți ani este…bunic!

10.04.2019

Despre anul Marlinului

20181230_154405

Văd că toți fac o retrospectiva a anului care in cateva ore si-a terminat mandatul. Dacă asa e obiceiul locului m-am gandit sa va plictisesc si eu cu anul meu.
L-am inceput in munți în Allgäu si il termin tot in munți, în Pădurea Neagră. Diferenta ca atunci era zăpadă acum doar gheață și ceață (că tot rimează)!
L-am inceput in aceeasi firmă in care il termin, cu același salariu si același sef de nimic, cu speranta atunci si acum, ca mai rezista firma pana in 1.11.2021.
Mi-am îndeplinit visul de o viață sa prind un Marlin în Caraibe.
In rest nimic nou ce nu am trăit și acum un an. Mai mulți cititori (aparent.. ca unii dau 10 likuri intr-o jumătate de minut) pe blog si câțiva care imi plac sa-i citesc, altii ca oameni…. mult talent in neamul asta al nostru. Ca de obicei mi-am facut câțiva dușmani. Desigur din vina mea: nu știu sa tac ba mai mult îmi susțin punctul meu de vedere.
In încheiere va doresc un an mai bun ca asta muribundul „cu realizari in toate domenili  de activitate” si tradiționalul „La mulți ani!”
(Se poate scanda „Sperling! Sperling! Sperling!”)

Despre visele împlinite…

20181109_102815.jpg

Cel mai vechi vis al meu a fost sa prind un pește spadă.
Vinovat de treaba asta a fost un domn numit Hemingway. M-a nenorocit Hemingway asta!Fără sa-mi dau seama l-am copiat tot timpul! Am băut rom ca si el, am fumat pipă ca și el, mai trebuia sa prind un marin mare prin Caraibe ….toate din cauza lui!
Numa un glonț în cap n-am de gând să îmi trag că de premiile Pulitzer, Nobel nici nu poate fi vorba!
Ce simplu ar fi fost sa fi trăit si el în Ardeal sa bea vin si sa prindă crapi!
Mă rog, dupa aproape 50 de ani, visul vieții mele, s-a implinit!
Marlinul meu nu-i nici pe departe asa mare ca a lui, dar nici eu nu-s nici pe departe Hemingway !
Povestea asta nu-i doar motiv sa „ma dau mare” cu captura mea, dar am ajuns la 4 concluzii care pot fi de folos celor a căror vise sunt încă…vise!
Pe scurt: anul acesta, la aproape 60 de ani, am ajuns in Caraibe si am profitat de ocazie ca sa imi îndeplinesc visul.
In prima încercare nu am reușit, deși am fost pe un vas profesionist, numai cu barbati, pescari și totul a fost perfect organizat.
Am reusit la a doua incercare, deși erau numai amatori, de la pescari la echipaj, plus 4 femei, iar vasul doar se dorea a fi conceput pentru pescuit!
Acum când bucuria unui vis implinit s-a mai estompat, concluziile pentru „incă visatori”:

1. Orice vis poate deveni realitate chiar dacă pare de domeniul absurdului!
Acum 50 de ani, copil fiind, Caraibele păreau mai aproape decât au devenit de-a lungul vietii și asta în ciuda socialismului ermetic ceaușist, apoi a capitalismului care te stoarce fizic si material ca pe o lămâie!
2. Dumnezeu poate să împlinească visele oricând, dar mai ales atunci cand împlinirea lor pare imposibilă!
3. Lucrurile care par să te dezavantajele se pot întoarce în favoarea ta!
Doua dintre femei nu puteau scoate peștii prea mari (mici nu prea au venit!) și eu eram „inlocuitorul”. Celelalte două nu au pescuit asa ca din 7 pescari am rămas doar 3!
Ca sa închiriez o barca de pescuit pentru 3 trebuie sa scoti multe sute de euro din buzunare pe care mai întâi trebuie sa le ai(sutele nu buzunarele, de fapt și ăstea)!
Tot ce ai nevoie pentru a trăi un vis este:
Să nădăjduiești ca el se va împlini odată și
sa crezi cu tărie că Dumnezeu poate sa-ti dea orice, oricând!
Dacă totuși nu ți se va împlini vreodată visul….

4. Este mai ușor de trăit visând, decat fără vise!

9.11.2018

Cu Airbusteleguța

Aileron_roll

Un zbor agitat
astăzi am avut;
ne-a cam scuturat
de la început!

Esti ca în căruță,
pe drum pietruit.
Airbusteleguță,
trebuia numit!

Să sperăm măcar
că la aterizare,
Airbus este iar,
ce poate să zboare!

Am ratat aterizarea
și am decolat din nou!
(alt Airbus ne luase calea)
Nu prea doarme ăla Rău!

15.04.2018
zbor Tessalonik-Stuttgart