Mă întreb uneori dacă toți câinii din rasa Shiba Inu sunt duși cu pluta, sau doar al meu este o excepție? De pe grupele de pe facebook nu pot să aflu, pentru că acolo sunt doar cei mai deștepți, frumoși, cuminți câini, ai rasei respective și în nici-un caz nu există vreunul ca al meu, care 24 ore din 24, e preocupat doar cu ce tâmpenie ar mai putea face! Peste toate, nu este de loc prietenos cu rasa umană, ca să nu mai spun de cea canină, fiind tot timpul gata să verifice, cu fiecare, poziția sa ierarhică comparativ cu copilul, femeia, bărbatul întâlnit, sau cățelul, cățeaua, dulăul cu care dă bot în bot ! Probabil are o memorie foarte scurtă, pentru că altfel nu- mi pot explica de ce are nevoie zilnic să verifice dacă eu sunt stăpânul lui, sau el este stăpânul meu! Indiferent câte neplăceri îi aduce această verificare, ziua următoare o ia din capăt! Și asta de opt ani și probabil va continua următorii opt, dacă or mai fi atâția pentru amândoi.

Săptămâna aceasta facem concediu în Pădurea Neagră, împreună cu câinele nostru plutaș, ceea ce numai concediu nu se poate numi! De banii plătiți puteam merge în Turcia, cu all inclusive, dar ce făceam cu potaia? Familia se teme de testul lui ierarhic cotidian, iar o pensiune pentru un câine, mai ales pentru unul dus cu pluta ca al meu, costa cât încă o săptămână în Turcia! Asta dacă găsești un loc și dacă se încumetă cineva să-l primească! Așa-mi trebuie dacă mi-am luat câine? Păi nu mi-am luat! M-am procopsit cu el de la fică-mea, care ne-a terorizat să-l cumpăram (cu prețul la o mașină second hand) după care a dat bir cu fugiții! Și nu mă lasă sufletul să uit ușa deschisă, unde mai pui că are cip și sigur se găsește cineva să mi-l aducă înapoi, iar eu trebuie să mimez fericirea, eventual să plătesc o recompensă!

Ieri am ajuns în locuința de vacanță; priveliștea e de basm, de pe terasă se vede în zare catedrala din Strasbourg, în jur dealuri, pădure, iar locuința foarte curată, însă mobiliată de parcă nimeni nu se aștepta să locuiască în ea un Shiba Inu! Prospecte, telecomenzi, sub televizor, fețe de masă pe mese bibelouri, veioze peste tot, perne și săculeți, cu ceva granulat în ei, ca opritori pentru uși! Am încercat să ne organizăm ca pentru un câine pus pe rele, în sufragerie măcar, dar fiecare ușă uitată deschisă a fost taxată cu o tâmpenie marca Aki! Zevzecul asta de câine, pândește efectiv momentul când poate să facă una nefăcută! Orice papuc neîncălțat e a lui și recuperarea se face fie prin mituire fie prin luptă! La fel fiecare prospect, telecomandă, prosop din baie…orice! Aseară a plouat dar era cald asa că ușa de la terasă a rămas deschisă… Azi dimineață pe terasă ud leoarcă trona un săculeț de catifea din cel care oprea ușa! Poți jura că știe ce trebuie să facă ca să nu mai poți repara nimic! Cum să-l usc eu acum când înăuntru e ceva din plastic? În cuptor nu merge, în cuptorul cu microunde nici atât!

În mijlocul terasei tronează o umbrelă, într-un suport de ciment, umbrelă pe care am fost nevoit într-o zi să o duc în magazie din cauza vântului puternic. După nici 10 minute Aki rodea la o bucșe de plastic de care eu eram convins că e fixată în ciment! Nu era! Nu mă întrebați de unde știa el că nu e fixă și nici cum a reușit să o scoată afară, pentru că nu pot să vă spun și nici să îmi închipui!

Dacă acasă e o problemă să- l scoți la plimbare pe la 8.30, în concediu la 5.30 se cere singur afară, după care dacă nu-i băgat în seamă, se pune pe distrus, demontat, sau își aduce aminte că poate să latre! Și credeți-mă că lătratul la  un Shiba care de obicei nu latră, e groaznic de deranjant!

În rest salutări din Pădurea Neagră unde este necrezut de multă liniște și frig și ploaie! A plouat în fiecare zi și a trebuit să dăm drumul la încălzire! Mă întreb cum o fi fost înainte să se încălzească planeta, în iunie pe aici? Când totuși este soare, pentru câteva ore, arată a vară și după cât de mari sunt smochinele, sau după florile de kiwi, nu ai spune că vara este doar în reprize scurte! De ce „ neagră”? Sincer nu știu și nu am chef să caut, dar adevărul că nicăieri nu am văzut o pădure mai întunecată ca aceasta! În miezul zilei aproape că îți trebuie lanternă! Nu există nici o asemănare cu pădurile din România și mai ales în privința faunei; într-o săptămână nu am întâlnit nici un animal sălbatic!

 Covidul a cam ucis turismul din zonă, foarte multe hoteluri sunt închise și par părăsite definitiv, restaurantele care mai funcționează sunt deschise doar 2-3 zile pe săptămână și rare ori mai întâlnești alți turiști pe trasee, sau prin orașe, deși în Germania este vacanță! Oamenii au preferat să zboare în țările calde, la mare, până mai le este permis, până reîncepe nebunia! Nu- i de mirare că gazda noastră e foarte preocupată să nu ne lipsească nimic, cine știe când și dacă o să mai primească alți oaspeți anul acesta!?

Atât pe astăzi, a ieșit soarele și e vremea să ieșim și noi din casă până nu demolează Aki tot apartamentul!