Doamne, mă simt tot mai străin, în lumea asta, pe care n-o înțeleg! Cu fiecare an, viața devine un chin, ce crește și-aș vrea să mă dezleg! Doamne, de mult nu simt vreo bucurie și greu e să trăiești doar… Continuă lectura →
Apele azi se sfințesc începând de la Iordan, unde Tu Fiu Sfânt Ceresc, Te botezi, prin Sfântul Ioan. Tu ce speli prin sânge toate Te scufunzi azi în Iordan să ne cureți de păcate strânse în noi, de la Adam…. Continuă lectura →
Un porumbel de-i speriat, departe de acela zboară care se mișcă neîncetat ce nu șoptește, care zbiară! De vrei să chemi un porumbel, fă-o mereu cu voce calmă. Așteaptă, ca să vină el! îți va mânca curând din palmă! Să… Continuă lectura →
Cum se râde am uitat, fericit să fiu…nu ştiu! Sunt într-una întristat lacrimile greu le țiu! Sunt dintre acei puțini ce nimic nu le lipsește; Casă am, servici, mașini, familie ce mă iubește! Știu că Dumnezeu există. (toți cred, eu… Continuă lectura →
AJUN DE CRĂCIUN În Seara de Ajun, pe fire de lumină lină în taină îmbrăcaţi – ca într-o zi senină – străbuni şi îngeri lumea o colindă. Săracii şi bogaţii masa-şi pregătesc şi-mpart ce au cu cei ce le sunt dragi – Cei împietriţi doar spre câştig privesc Cei buni îi au alături pe sărmani. […]via Ajun de Crăciun — România Străveche - Ancient Romania
AJUN DE CRĂCIUN În Seara de Ajun, pe fire de lumină lină în taină îmbrăcaţi – ca într-o zi senină – străbuni şi îngeri lumea o colindă. Săracii şi bogaţii masa-şi pregătesc şi-mpart ce au cu cei ce le sunt… Continuă lectura →
Bunicul Ioan a lui Pitulice era plăcut la toată lumea, aș zice că și animalele îi iubeau. Țin minte cum ii vorbea calului: „Hai mă Puiule că nu mă pot urca…” și calul se lasă jos, ca sa il incalece!Ne… Continuă lectura →
© 2026 Vrăbiuţe! — Propulsată de WordPress
Temă de Anders Noren — Sus ↑
