În camera în care m-ai cazat Era atât de frig şi de pustiu Încât să adorm oricât am încercat n-am reuşit, a trebuit să viu trecând peste sfiala de străin să-ți cer un colţ, mai lângă foc. Cu pieptul tresărind… Continuă lectura →
Vecinul de deasupra mea, (țigan italian, sadea) s-a apucat, acum de sărbători, să faca în casa renovări! Da cu barosul, sparge, taie, își pune cred centrală în baie! I-o fi și lui frig, în sfârșit, că toată viața, pe gresie… Continuă lectura →
Copilul născut de-o „mamă surogat” este de fapt, un mic orfan abandonat! El nouă luni a auzit vocea de mamă, vorbind ades cu el, de bună seamă, inima ei, de care în veci este legat, a auzit bătând, din prima… Continuă lectura →
Nu știu când s-a întâmplat, sigur eram adormit: corpul tânăr mi s-a luat, mi-au dat unu îmbătrânit! Și ăsta „nou” e ramolit, mai tot timpu întepenește, nu e bun nici la dormit, ba-i și rece ca un pește! Mai de… Continuă lectura →
Un an a mai scăzut acum din suma anilor dați mie; nu văd de ce, afară în drum, din asta aş face o bucurie!? Moartea se apropie de mine cu fiecare an, clipă, ce trece. De acea, mie unuia nu-mi… Continuă lectura →
© 2026 Vrăbiuţe! — Propulsată de WordPress
Temă de Anders Noren — Sus ↑
