Acum când grâu-îi secerat, mirosul verii ne îmbată cu aroma ei de neuitat. De balegă, veche, de vacă! Te bucuri sincer când în față, circulă unul cu-un motor ce gaze lasă, ca o ceață! Măcar nu put așa îngrozitor! Și… Continuă lectura →
O muscă vrea să mă omoare; fiindcă de mii de ori a repetat, aterizarea la mine pe picioare, pe mâini, pe față sau pe cap! Conduc lipsit total de apărare și ea profită, nu am ce să-i fac! Refuză afară… Continuă lectura →
A intrat pe înserat, însetat! M-a înțepat și-adăpat a zburat, cam umflat, lângă pat, unde a stat crăcănat și a setat: „Digerat”! L-am filat, supărat, enervat și deodat m-am sculat, l-am călcat de a vărsat …tot ce a luat! L-am… Continuă lectura →
Mi-a bătut la ușe Moartea. Mi-era rău. N-am descuiat! Dar i-am spus, de s-ar putea, să revină …altădat! A plecat cam bosumflată, ea oricum veselă nu-i, mi-a răspuns: „Mai vin o dată dar atuncea să-mi descui! Acum plec că-s ocupată… Continuă lectura →
M-am trezit. Este devreme! Pot să dorm încă un ceas mai ales fiindcă Moș Ene lângă mine a rămas! Închid ochii. Doar o clipă! Ceasul s-a și terminat!!! Iar conștiința mă ridică stilul „greu” cumva din pat. Telefonul! Îl iau… Continuă lectura →
Viața asta e ciudată e din paradoxuri toată;. Ne naștem ca să murim și murim ca să trăim! Nu știm de unde venim nu știm încotro pornim! Daca vrei să fi slăvit trebuie să fi smerit! Daca vrei să te-odihnești… Continuă lectura →
© 2026 Vrăbiuţe! — Propulsată de WordPress
Temă de Anders Noren — Sus ↑
