Pe lume ești abia venit și începi ceva să înțelegi când iată-te îmbătrînit și gata să … o părăsești! Căci viața este ca o boare, până o simți a și trecut, ea pare lungă, când te doare, dar și așa… Continuă lectura →
Sunt obosit, ca de ficat, deși am dormit nederanjat! Am strâns deja, ani de oboseală, în viața mea, plus ani de boală! Odihnă vreau acum pe loc! Să dorm, să stau, că nu-o fi foc! Epuizat sunt de mă doare!… Continuă lectura →
Dimineață. Mă trezesc. Obosit și buhăit. Oasele toate îmi troznesc… Înspre baie am pornit! Șchiopătez de un picior, aplecat merg ca, covrigul, mușchii, parcă toți, mă dor, nu le place nici lor frigul! În oglinda mă privesc: Barba? Lungă s-a… Continuă lectura →
Muza mea m-a părăsit, nu știu dacă mai revine! Cu altul cred că-a fugit, s-o fi săturat de mine! Poate este în vacanță; s-o fi dus și ea la mare… Sau își dă doar importanță, să simt lipsa ei cât… Continuă lectura →
Nuntă cu cinci lăutari mediocri însă…tari! Volumul a fost nebun, c-am surzit ca de la tun! Tot acolo am răgușit; fiindcă în sală am vorbit! Sau mă rog, am încercat prin semne și prin urlat! Am vrut să-îi mituiesc prin… Continuă lectura →
Iară am fost năucit de o gripă criminală; m-am ascuns dar m-a gasit și-acum stau răpus de boală. Capul parcă-i gelatină, care dă să explodeze, mă droghez cu codeină, sperând tusea să înceteze! Mă dor mușchii la picioare, ca după… Continuă lectura →
Vine, iarna în sfârșit! Nu polen, nu tu o floare! De strănut, de-am tușit e o răceală ….oarecare! Vine, iarna în sfârșit! Nu cu praf, ci cu zăpadă. Fără câine flocoşit, ci păstrând blana întreagă! Vine, iarna în sfârșit! Pot… Continuă lectura →
Fasolea bine curățată, trebuie fiartă prima dată, aceasta apă, înspumată, desigur este aruncată! Fasolea repede, de îndată în apă cu legume si sărată se fierbe, pâna este înmuiată! După ce apa-i strecurată, fasolea este măcinată și cu ulei apoi frecată,… Continuă lectura →
© 2026 Vrăbiuţe! — Propulsată de WordPress
Temă de Anders Noren — Sus ↑
