Dumnezeu pe când picta, lumea ce n-avea culoare, pete din stropi de vopsea i-au cazut peste Lucrare! A suflat Duh Sfânt pe ele iar petele maron, micuțe, viață au prins, ca păsărele! Adam le-a spus: vrăbiuțe! 5.10.2017
(poveste pentru nepoței) În sfârșit căzu zăpadă, mai puțină decât frig! Arată ca o broboadă, străpunsă de pipirig. Vrăbiile zgribulite, intrară prin gardul viu. Stau acolo neclintite, nu auzi măcar un „piu”! Sunt pândite de pisică, cum se pitulă în… Continuă lectura →
Răutatea mea din fire galbenă și lipicioasă dintr-o dată cu grăbire caută afar’ să iasă! Prin nas curge neîncetat, dureroase rani lăsând; creierii cred i-am suflat, sinusurile sunt la rând! Apoi iasă când tușesc, cantități de speriat! Nu știu cum… Continuă lectura →
Mi-e gâtul înțepenit de tot În stânga, dreapta, de privesc mă doare! În sus, sau jos, la fel nu pot; as spune că-i problemă mare! Tot răul însa are și o parte buna: am o alură de aristocrat, care a… Continuă lectura →
Liturghia de Crăciun ca și cea de Înviere, eu le simt, pot să o spun doar tristețe și durere. Nimeni nu ar trebuii, singur la slujbă să fie; de are soție și copii, cum mi se întâmplă mie. Pentru ei… Continuă lectura →
La mulți ani iubirea mea! Dumnezeu să te-ocrotească, fericire să îți dea, de cel rău, să te păzească ! Să îmbătrânești frumos, să rămâi doar dăruire, să te-apropii de Hristos, să nu uiți de mântuire! Prin aceasta… poezie (?)… Continuă lectura →
40 de ani (aproape) în ger, rar pe vreme bună străbătutam prin hârtoape, drumul vieții împreună. Dese ori n-am fost departe să ne sfărâmăm în două. Am rămas însă o parte Căci iubirea ni-e ca nouă! Și uite aşa,… Continuă lectura →
© 2026 Vrăbiuţe! — Propulsată de WordPress
Temă de Anders Noren — Sus ↑
