M-am trezit. Este devreme! Pot să dorm încă un ceas mai ales fiindcă Moș Ene lângă mine a rămas! Închid ochii. Doar o clipă! Ceasul s-a și terminat!!! Iar conștiința mă ridică stilul „greu” cumva din pat. Telefonul! Îl iau… Continuă lectura →
Viața asta e ciudată e din paradoxuri toată;. Ne naștem ca să murim și murim ca să trăim! Nu știm de unde venim nu știm încotro pornim! Daca vrei să fi slăvit trebuie să fi smerit! Daca vrei să te-odihnești… Continuă lectura →
Cu soarele rămas în urmă Târându-se în orice chip Un beduin o biată umbră Străbate marea de nisip Căldura îl loveşte în creştet Arzându-i gândul însetat Iar sângele pulsând e-un tunet Ce sună în trupul înfierbântat Respiră praful tot mai… Continuă lectura →
„Generația de aur” a fost blondă, atâta tot; căci din frunzele de laur, n-au avut coroană ioc! Nemții având un împărat l-am numit pe Hagi „rege” (fiindcă a fost talentat și putea jocul să lege)! Am avut și-un „diamant”, dar… Continuă lectura →
A murit prietenia fiindcă acuma are bani, a crescut în ea mândria, nu se încurcă cu „golani”! E acum interesată de cei ce o ignorau, pe când nu era bogată și in seamă nu o băgau. Dintr-o dată ii valoroasă,… Continuă lectura →
Un vis se transforma-n realitate si-am început ca să trăiesc, apoi ai spus că: „Nu se poate! Eu visul nu-ți împărtășesc!” Acum îmi e mai rău ca înainte căci nu mai pot să îl visez nimica n-am în loc sa-îmi… Continuă lectura →
Neamul nostru s-a smintit și-a trădat ortodoxia papistași au devenit parcă toți în Romania Botezăm doar prin stropit și postim, ca ei, cu pește! Chiar de nu ne-am spovedit preotul ne împărtășește! Dărnicia ii generală pentru arsa Notre Dame, pentru… Continuă lectura →
A mea familie în trecut, sunt rădăcinile de pom, pământul din care sunt născut și am crescut, cât sunt, ca om! Familia aceasta din prezent, coroană din frunze si din flori. E trunchiul spre cer ascendent, dorința de-a urca până… Continuă lectura →
© 2026 Vrăbiuţe! — Propulsată de WordPress
Temă de Anders Noren — Sus ↑
