Despre actele de identitate electronice

gg19821260575586ausweis-baphomet

Ne îndreptăm cu pași repezi spre dictatura mondială în care supravegherea totală a cetătenilor este condiția de bază.
În România, țară ortodoxă care înțelege a cui dictatură mondială se pregătește, exista actual o oarecare împotrivire în privința „actelor cu cip”.
Este bine că există această împotrivire pentru că ea mai întârzie un pic apariția „dictatorului”
Știm ca părinți ai ortodoxiei ne-au sfătuit sa refuzăm aceste acte. Asta insa implica schimbari radicale in viata noastră de care nu toti suntem capabili si/sau pregatiti!
Trebuie sa ne rupem de societate complet, sa ne retragem la un trai simplu in munti, fara celular, computer, fara medicina, fara confort cu speranta că vom putea supraviețui, lăsați in pace de lume…
Simplu pentru cel cu credintă mare si fara familie. Imposibil pentru cel slab si cu copii!
Asa ca mine!
Și atunci ce facem? Eu unul am primit aceste acte si nu am avut „posibilitatea romaneasca” de a le refuza!
Am astfel de cip in buletin, in pasaport, in cartea de credit, in cartea de sanatate, in permisul de conducere chiar in uniforma in care lucrez (ma rog pe asta l-am scos)
Pozele mele, ca si amprentele mele, ca si ADN-ul meu, sunt acolo unde sunt si ale voastre, ca stiti sau nu, ca le-ati dat de buna voie sau nu!
„Statul” stie in orice moment unde ma aflu! În casa ma urmaresc prin Smart TV, celular, laptop. Afara prin camerele aflate peste tot. Stiu ce cumpar, cunosc prietenii, neamurile mele, imi cunosc preferintele, opiniile…
Oricând daca doresc sa-mi astupe gura cu pumnul sau cu pamant au tot ce le trebuie ca sa o faca!
Deocamdata ma lasa insa sa traiesc cum doresc cu conditia sa accept supravegherea direct (prin acceptarea actelor sau a conditiilor folosirii unui app sau altul) sau indirect (prin neimpotrivire)
Eu am ales calea aceasta pentru ca stiu cine sunt si ce pot
O sa mă „bucur” de o viată „normala” cu speranta că mor inainte ca toate cipurile sa fie reunite in unul singur si sa-mi fie implantat sub piele!
Mi-e frica insa ca cu 60 de ani sunt prea tanar sa scap de momentul acela!
Am insa incredere ca Dumnezeu ma v-a ajuta sa-l refuz cu pretul vietii si ca credința/curajul meu sunt destul de mari pentru gestul acesta!
Nu am sa recomand nimănui sa aleaga calea mea sau calea împotrivirii. Eu sunt eu si situatia mea e situatia mea! Numai a mea!
Dumnezeu sa ne ajute pe fiecare sa luam decizia buna!