O epavă

Sunt tot mai fleșcăit, îmi pare,carnea îmi atârnă pe picioare,bicepșii au devenit doar urme lungi,iar tricepșii s-au transformat în pungi!Pielea-i precum un pergament uscată,podoaba capilară, o pădure defrișată,singurul păr bogat, ce-a mai rămas,e cel de la sprâncene, din urechi și nas!In hainele ce până acum am purtat,arat de parcă le-ași fi căpătat,pomană, de la un... Citește în continuare →

Bătrânețe haine grele…

Valoarea mea este în scădere,din ziua în care m-am născut,pășesc spre moarte în tăcerearareori de cineva, recunoscut! Pe când eram copil, cândva,păream iubit de lumea toată!Ca tânăr, au mai dispărut câțiva,dar m-am ales, cu o nevastă! La bătrânețe a rămas, doar ea!Câteva neamuri, mai apropiate,nepoții, până se vor ridica,și-un câine! În rest singurătate! (Imi pare... Citește în continuare →

Un leu vechi

Am fost cândva, un leutânăr, viril, și plin de viațăși nimeni din-mprejurul meunu îndrăznea să-mi stea în față! Aveam succes la "vânătoare,"ca vânător și ca vânatși de leoaice, care mai de care,eram mereu înconjurat! Asta până în ziua în care,cu binele, pe veci, s-a terminat;nici prada nimănui, nici vânătoare,ca orice leu, de-acuma însurat! De-atuncea coama... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: