Sunt trecut de jumătate, traiul meu e doar anost, n-am motive a mă zbate viața mea, nu are rost! Nu mai fac planuri mărețe sau proiecte ce durează ăstea-s pentru tinerețe nu când timpul te presează! Nu aștept nici primăvara… Continuă lectura →
Un singur anotimp eu am trăit; căci viața mea a fost doar toamnă! Acuma, ajunsă-i iată la sfârșit, și simt deja, fulgi reci de iarnă! Au fost și zile ca de primăvară, vreo câteva și m-am îndrăgostit! Au fost și… Continuă lectura →
Ma simt ca luna lui Brumar șters, cenușiu, fără verdeață, soarele luptă, în zadar, să-mi picure un dram de viață! Sunt fără vlagă, sec și uscat că un ogor arat și neîncolțit! În mine sufletul e înghețat, încremenit, uitat și… Continuă lectura →
Zi de toamnă cenușie; tristă, rece, fără viață… Nici urmă de bucurie, parcă stai cu Moartea în față! Frunze moarte, putrezite, nuci căzute pe trotuare, crizanteme ofilite, ceață, grea, apăsătoare…. Cate un croncănit de cioară dintr-un vârf de pom uscat……. Continuă lectura →
© 2026 Vrăbiuţe! — Propulsată de WordPress
Temă de Anders Noren — Sus ↑
