Când armele vorbesc, muzele tac*

De ce n-am scris, de multă vreme, o poezie?Ce inspirație puteam avea, în "pandemie"?Cum să rămân calm, când sunt ținut, de fraier?Cum să gândesc, când masca nu-mi dă aer?Cum aș putea să scriu, un vers neafectat,când lumea îmi impută, că nu sunt "vaccinat"? De parcă toate astea, n-ar fi ajuns să tac,a început războiul, care... Citește în continuare →

Despre muza mea din nou!

Unde muza iar s-a dusnu știu, dar sunt curiosdacă masca și-o fi pus,să nu-o ia lumea la rost! N-are nici testul făcut,nu este nici vaccinată,prin boală nu a trecut,poate-mi vine covidată! Că nu are asigurare,sta la mine clandestin,când apare, când dispare....Asta nu-i muză , e chin! An de an la fel îmi face;iarna pleacă la... Citește în continuare →

Muza mea a dispărut!

Muza mea a dispărut poate-i undeva la schi.... E plecată cam de mult... M-o fi părăsit! Mai știi? Sau poate m-a înlocuit, cu un altul! Cu-un schior! Pe care l-a îmbrobodit cu a ei șoapte de amor! Poate un picior și-a rupt, și în spital acuma zace, în timp ce eu singur lupt, să scriu... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: