De ce n-am scris, de multă vreme, o poezie?
Ce inspirație puteam avea, în „pandemie„?
Cum să rămân calm, când sunt ținut, de fraier?
Cum să gândesc, când masca nu-mi dă aer?
Cum aș putea să scriu, un vers neafectat,
când lumea îmi impută, că nu sunt „vaccinat„?
De parcă toate astea, n-ar fi ajuns să tac,
a început războiul, care mi-a pus capac!
Ce inspirație puteam să am, acuma în război?
Cum aș putea calm fi, când vine peste noi?
Cum aș putea să scriu, de flori, gâze, natură,
cu mintea plină de gloanțe, tancuri și tortură?
Cum aș putea rămâne, doar suflet de artist,
neîncadrat ori pro-Ucraina, ori sigur „putinist„?
Așa că, tac o vreme, de versuri mă feresc,
până în lume „pandemiile” și gloanțele vorbesc!
2.04.2022
* Inter arma silent musae! (Marcus Tullius Cicero)
Vrăbiuțe 
Lasă un răspuns