Când armele vorbesc, muzele tac*

De ce n-am scris, de multă vreme, o poezie?
Ce inspirație puteam avea, în „pandemie„?
Cum să rămân calm, când sunt ținut, de fraier?
Cum să gândesc, când masca nu-mi dă aer?
Cum aș putea să scriu, un vers neafectat,
când lumea îmi impută, că nu sunt „vaccinat„?

De parcă toate astea, n-ar fi ajuns să tac,
a început războiul, care mi-a pus capac!

Ce inspirație puteam să am, acuma în război?
Cum aș putea calm fi, când vine peste noi?
Cum aș putea să scriu, de flori, gâze, natură,
cu mintea plină de gloanțe, tancuri și tortură?
Cum aș putea rămâne, doar suflet de artist,
neîncadrat ori pro-Ucraina, ori sigur „putinist„?

Așa că, tac o vreme, de versuri mă feresc,
până în lume „pandemiile” și gloanțele vorbesc!

2.04.2022

Inter arma silent musae! (Marcus Tullius Cicero)

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: