Vremuri tulburi,Mii și mii,Fost-au ieriPână să vii; Dar odată ce-ai venit,Toate mi s-au desluṣit;Am aflat a mea cătare;Mi-ai fost far între hotare. Nu-nțeleg și nu-nțelegi,C-au fost mii de ani întregi,Când n-aveam nicio speranță,Toate fară importanță?! Însă tu ai fost lumină,Licărirea… Continuă lectura →
E fior ascuns în tine,Nu-l aștepți, dar el tot vine;Vine-n dar la fiecare,Și la fel, în dar, dispare; Pe-un surâs, pe-o vorbă bună,Pe un cântec despre lună;Pe-un miros de primăvară,Din orice poate s-apară; O vibrație născută,Dintr-o lume nevăzută,Curge-n suflet, și-l… Continuă lectura →
Mai târziu am învățat,Cine sunt, și am aflat,Cu păreri de rău în suflet:Omul vechiului păcat; Lumea mare, lumea nouă,Poleită-n stropi de rouă,Irosită pe din două,M-a pierdut, și v-o las vouă… Animalice cadouri,Vis scăldat doar in zerouri;Prefăcute-n reci tablouri,Suflete fără ecouri;… Continuă lectura →
De ce n-am scris, de multă vreme, o poezie?Ce inspirație puteam avea, în „pandemie„?Cum să rămân calm, când sunt ținut, de fraier?Cum să gândesc, când masca nu-mi dă aer?Cum aș putea să scriu, un vers neafectat,când lumea îmi impută, că… Continuă lectura →
© 2026 Vrăbiuţe! — Propulsată de WordPress
Temă de Anders Noren — Sus ↑
