Doamne, duh de întristare din toamna mă cotropește, multe luni, fără încetare, până când lumina crește. Sufăr fără să mă doară, fără rană sângerez, sufletul-îmi dă să moară, nu mai dorm; plâng și veghez! Nu pot Doamne să-l gonesc nici… Continuă lectura →
Am cerut Doamne credință, la copiii mei să dai și în loc, din a mea ființă sănătatea poți să o tai. Ruga mi-a fost ascultată sănătatea am pierdut, însă fă Doamne de-îndată şi minunea ce-am cerut! Boala, moartea, o primesc… Continuă lectura →
© 2026 Vrăbiuţe! — Propulsată de WordPress
Temă de Anders Noren — Sus ↑