Toamnă 3

Doamna aceea ofilită având părul despletit peste o haină peticită pe la noi s-a aciuit! Umblă peste tot zăludă șuierând cu nesimțire unde calcă totul udă cu parfum de despărțire! Natura, este îngrozită! Păsările au emigrat; în pădurea desfrunzită, viața parcă a încetat! Soarele rar mai apare, e întuneric, umezeală.... Valuri reci de întristare peste... Citește în continuare →

Septembrie

Se scrie cu frenezie despre struguri, frunze, vânt, despre toamna ruginie, reîntoarsă pe pământ! Toată lumea e încântată că de-acum natura ...moare! Ofilită, rău plouată și lipsită acut de soare! Si pun murături pe iarnă! Borcane cu gem, zacuscă! Mustul în butoi se toarnă, pentru a verii ...sărăcustă! 2.09.2019

Numai toamnă!

Un singur anotimp eu am trăit; căci viața mea a fost doar toamnă! Acuma, ajunsă-i iată la sfârșit, și simt deja, fulgi reci de iarnă! Au fost și zile ca de primăvară, vreo câteva și m-am îndrăgostit! Au fost și două-trei, zile de vară, în care am simțit, cum e să fi iubit! In rest,... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: