Schimbătoare și zăludă
toamna tristă, udă, rece,
fără soare, deprimantă,
vrea cu frunzele să plece.
Frunze moarte colorate
din pomi scutură întruna
şi cu vânt, cu ploi le bate,
nu ar renunța la vreuna
Fiindcă toamna are toane,
tot mereu se răzgândește
ba le adună în mormane,
ba din nou le risipește
Invelelind iarăși pământul
cu un covor multicolor,
până iernii ii vine rândul
să aștearnă un alt…covor.
5.11.2016
Vrăbiuțe 
Esti sensibil.Clar!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc! Esti amabilă!
ApreciazăApreciază
Trebuie să-i acceptăm toate toanele, nu prea avem de ales.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Avem!!!! In cateva zile evadez in vară!
ApreciazăApreciază
E şi „fuga” o soluţie. Fericită, în cazul de faţă. Cine nu poate, o acceptă. 😉
ApreciazăApreciază
De obicei o accept si eu….de nevoie!
ApreciazăApreciază
Nu-mi place nici covorul multicolor, nici cel alb…poate în fotografii, dar n-am ce face, accept! În schimb mi-a plăcut tare mult tonul jucăuș al versurilor!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc! Tin foarte mult la părea ta ca prima si înca cititoare a mea!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frumos! Scrii ca Topârceanu…:)
“S-a ivit pe culme Toamna,
Zâna melopeelor,
Spaima florilor şi Doamna
Cucurbitaceelor…
Lung îşi flutură spre vale,
Ca-ntr-un nimb de glorie,
Peste şolduri triumfale
Haina iluzorie.
Apoi pleacă mai departe
Pustiind cărările,
Cu alai de frunze moarte
Să colinde zările.”
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Unul mai jerpelit!🤣Oricum o iau ca mare laudă! Mulțumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană