Doamne dă-ne mântuire
și la cei ce n-o dorim,
fiindcă ne venim în fire
abia după ce murim!
Noi în trup nu reușim
să credem Doamne în TINE
poate după ce murim
văzând îngerul că vine!
Parcă trupul ne oprește
să gândim cu adevărat!
Doar când viața îl părăsește
vom vedea cât ne-a înșelat!
Credem orice ni se spune,
fără ca să cercetăm,
după cum se cere în lume,
doar în TINE … refuzăm!
Refuzăm fiindcă dorim
Dumnezei să fim și noi,
deși știm că-o să murim,
deși știm; suntem noroi!
În plus vechii „aliați”
ne îndeamnă zi de zi:
„Nu vă temeți, luați mâncați,
Dumnezei veți deveni!”
Am pierdut raiul odată
pentru această nebunie
nu o mai dorim o dată
și acum pentru vecie!
Pentru ruga neîncetată
a Măicuții Tale Sfinte,
pentru Jertfă TA curată,
Mântuiește-ne Părinte!
23.11.2018
Interesanta analogia.
Daca stam drepti si judecam stramb :))) pacatul a prins forma atunci cand a contat mai mult ceea ce mancam (marul) decat ceea ce simtim.
Dupa mii de ani, inca suntem mai interesati de ceea ce avem in stomac si nu in suflet.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu mărul era problema ci neascultarea.Foamea este înnăscută ca instinct de conservare. Gustul este necesar pt mentinerea acestui instinct. Pofta poate fi rezultata din gust si sau instinct ea insa trece prin minte prin aceeasi minte in care exista porunca „nu”!
Ce vreau să spun e ca păcatul se naște (cu putine exceptii) mai întâi în minte. Dar ai dreptate nu sufletul ci trupul contează pentru noi.
ApreciazăApreciază
Foamea poate fi, pana la un punct, un instict de conservare (desi e discutabil) dar lacomia , nu.
ApreciazăApreciază
Lăcomia (de mancare) este însă un pacat „mai mic” decat fumatul ( de ex.) pentru ca ea are la baza o cerința fiziologică, fumatul nu!
ApreciazăApreciază