Plouă în sufletul meu iară…

20190310_171213

Plouă în sufletul meu iară
Cu lacrimi amare de toamnă
Şi-n barul pustiu şi afară
Gânduri în noapte mă cheamă

Cu lacrimi amare de toamnă
Aiurea în bar şi acasă
Aştept să sosească o doamnă
Cu negru linţoi şi cu coasă

Şi-n barul pustiu şi afară
E aceeaşi tăcere de moarte
Mă simt aşteptând într-o gară
Un tren care pleacă departe

Gânduri în noapte mă cheamă
Şi-n barul pustiu şi afară
Cu lacrimi amare de toamnă
Plouă în sufletul meu iară

19. noiembrie 1987

Șoseaua

Nebel-articleDetail-9ca5217f-1056314

Suntem continuu într-o depășire
pe o șosea pierdută în ceață
riscând cu moartea o ciocnire,
ce circula și ea, venind din față!

Desigur sunt indicatoare,
dar conștient le ignorăm,
căci de n-o facem ni se pare,
că mult prea încet ne deplasăm.

Riscăm, de aceea, mult prea des
și mult prea rar avem răbdare!
Accelerăm setați doar pe succes,
ce-i langa drum din ochi dispare!

Și circulăm mereu fără oprire!
Uităm complet sa și trăim
de parca avem trasată ca menire
de drum mai iute sa ne despărțim!

Cândva ajungem. Prea devreme!
Am fost șoferi în viață de succes!
O groapă și un buchet de crizanteme
e premiul castigat, cel mai ades!

3.07.2019

Vizită inopinată

20190709_180851

Mi-a bătut la ușe Moartea.
Mi-era rău.
N-am descuiat!
Dar i-am spus, de s-ar putea,
să revină
…altădat!
A plecat cam bosumflată,
ea oricum veselă nu-i,
mi-a răspuns:
„Mai vin o dată
dar atuncea să-mi descui!
Acum plec că-s ocupată
când mă întorc,
să te grăbești să mă însoțești de-îndată!
Cât mai vrei ca să chinuiești?

9.07.2019

Pescar bătrân

early-morning-sunrise-reflection-mist-fog-rise-flow-river-water_vym9wnm__F0000.png

În zorii zilei
un pescar,
adus ușor de spate parcă,
pe balta dintre dealuri iar
norocul și-l încearcă.
Un biet pescar,
trist și bătân,
îi poți citi pe față
că multe zile nu-i rămân,
din necăjita-i viață.
Dispare-ncet
in trestii,
pe tăcute,
intrând ca într-un mormânt!
Urme de pași
rămân în spate,
în reavănul pământ.
Din baltă
ceața se ridică…
Raze de soare
strălucesc din nor,
o adiere
oglinda apei strică,
iar trestia se-nclină
și freamătă ușor.
Și-n timp
ce balta ca din moarte
la viață se trezește,
un biet pescar
în trestii, nu departe,
spre veșnicie
cu un oftat
…pornește.

29. martie 2014