A cincea Taină: preoția
Preotul este astăzi o mare problemă pentru cei care se cred totuși creștini fără să fie! Pare un om ca oricare, care a studiat teologia si care a inteles mai mult sau mai putin din ea, trăind adesea ca un „om normal”, avand păcate, patimi, necazuri sau bucurii… De aceea cei care se cred creștini, fără să fie, nu inteleg necesitatea preotului si a biseicii si cred ca pot sa se mântuiască fără acestea două.
Preotul insă mai are ceva ce nu poate obtine nimeni oricât de mult ar posti sau s-ar ruga!
El are continuitatea Duhului dat de Iisus apostolilor, obtinut prin punerea mâinilor episcopului şi prin rugăciune la hirotonire.
Lucru acesta îl face sa fie absolut necesar pentru administrarea Tainelor Bisericii!
De asemenea întreruperea continuitații transmiterii Duhului (care se pierde și prin erezie) face ca Taine celorlalte așa zise „biserici” sa nu mai fie…taine!
Oricât ar fi preotul de păcătos dacă nu este caterisit (ii este luată preoția) este preot 100% și oricât ar fi de „sfântă” viața unui pastor, ca preot nu are nici-o valoare!
Este dacă doriți diferenta dintre un bec murdar dar aprins și unul curat dar căruia i- a fost întrerupt curentul!
Primul luminează celălalt nu, oricât l-am lustrui!
Deci concluzie partială: creștin este cel care merge la biserică si este botezat, miruns, împărtășit de un preot
Vrăbiuțe 
Lasă un răspuns