Cica era odata un om însurat, si omul acela traia într-o împărăție condusă de o femeie cam proasta; dar si Sfatul Impărătiei ei nu era tocmai hâtru.
Intru una din zile, omul nostru iese de-acasă dupa trebi, ca fiecare om.
Împărăteasa după ce iși termină treburile ei auzi că vine un guturai din altă împărătie. Nu stătu ea de loc pe ganduri s-apoi incepu a boci cât ii lua gura: “Aulio ! Împărăția mea!”
Regii din Impărăție, si din alte împărții care se scărpinau pe pântece linistiți, dupa horn, cuprinși de spaima, zvârliră sceprul din mână cat colo și, sărind fără sine, o întrebau cu spaima:
– Ce ai, draga Împărăteasă, ce-ți este ?
– Lume, lume ! Poporul meu are sa moară !
– Cand și cum ?
– Iata cum. Ați auzit de noul guturai?
– Am auzit! Și ?
– O să îmbolnăvească toată lumea de nu o să mai avem loc prin boleșnițe si-n cimitire de ingropat! O să ne omoare pe toti!
– Vai de noi și de noi, că bine zici, împărăteasa noastră ; se vede ca i s-au sfarșit lumii zilele !
Si, cu ochii pironiți stirile de pe bârfe si cu mintțle inclestate, de parca le leagse cineva, incepura a boci toți, ca niște smintitț de clocotea pământul.
Pe când se sluteau ele, cum vă spun, numai iaca și omul nostru intra pe ușă, flamând si nacăjit ca vai de el.
– Ce este! ce v-au gasit, nebunilor ?
Atunci ei, viindu-și puțin in sine, incepură a-si sterge lacrămile si a-i povesti cu mare jale despre intamplarea neintamplată.

Omul, dupa ce le asculta, zise cu mirare:
– Bre ! Mulți prosti am vazut eu in viata mea, dar ca voi n-am mai vazut. Mă… duc in toata lumea ! Si de-oiu gasi mai prosti decat voi, m-oiu mai intoarce acasa, iar de nu, ba.
Dar nu putu ca lumea era inchisă că toti așteptau închiși in case lor sa-i omoare guturaiul!
Si au asteptat, un an și inca un an și încă un an…. până când au murit!
De foame!

De ce mi-a trecut povestea Drobului de sare prin minte? Pentru că pentru prima dată o instantă judecatoreasca din Germania (cea de la Weimar) a acuzat guvernul german pentru „deciziile politice catastrofale” in privința pandemiei!
Toate deciziile cu incalcarea drepturilor s-au luat pe baza ipotezei ca sistemul sanitar nu poate face fată numarului de imbolnaviri lucru care nu s-a confirmat in timpul ultimului an, ba mai mult spitale intregi au fost inchise!
Pagubele umane in urma acestor masuri sunt mai mari decât cele cauzate de pandemie, pagubele financiare, economice sunt imense!