M-am trezit cu sentimentul ca am fost tăvălt de un tractor toată noaptea si adăpat cu sodă caustică! „M-am trezit” e un fel de a zice ca de dormit nu prea am dormit deși italienii nu au sărbătorit victoria cu Spania prin autocorso cum este „traditia„! Sau ma rog aici la Gardasee nu; aici daca ti-ai luat masina de pe parcare rămâi „pe drumuri” că nu mai găsesti alta! Parcare, de masina nu știu! Plus că benzina este la fel de scumpă ca si orice altceva fată de oricare tară din jur!
Un lucru bun are si răceala asta am o voce de bass cavernos care se potriveste cu infătisarea de minune; omul de Neanderthal in concediu!
Poate mult mai alb și ceva mai putin păros!
Micul dejun a fost „spartan” ( spartan vine probabil din germanul sparen- a economisi!) si ma gandesc ca la pretul cerut in Republica Domenicană o primeam langă mâncare si pe Rihanna la aceiasi bani! Ce să mai fac eu cu Rihanna? Pai sa o ungă pe nevasta-mea cu cremă, ce altceva?
Agasant este ca trebuie sa intri in sala de mese/ restaurant cu masca si un cerber urmăreste sa vada daca te-ai dezinfectat (eu am si unul privat). Dupa ce iti iei pe tava ce doresti (toate porționate si împachetate, de la mancare pana la tacâmuri si te așezi la masa poti sa dai masca jos (sau poti sa o păstrezi desi consumul alimentelor devine mai dificil).
Când iesi din restaurant trebuie cu masca! Acum de ce nu poti infecta pe cineva șezând nu prea e clar!
Daca vrei sa manânci pe terasa de langa „balta” trebuie sa traversezi șoseaua cu tava in mana, masca pe bot, in fuga, sperând ca nu te calcă vreun italian in Fiatul lui 500, folosit pe post de
Lamborghini!
terasa vazuta din cameră
Desigur ajuns la „locul faptei” te reîntorci cel putin odata cu aceleasi riscuri ca sa re-umpli cana de cafea vărsată din alergare sau fiindca ai uitat sucul de portocale sau… altceva!
Scăpat viu din aventura zilnică „micul dejun la Gardasee” (majoritatea hotelurilor de pe țărm au șoseaua in fata si terasa dupa sosea; cele 2-3 altfel sunt pentru Bill Gates et.Co) m-am dus totusi la „plaje” si la bălăceală, cu riscul că o să mor înecat!
Mult nu a mai fost! Apa era mult mai caldă decat isi poate cineva închipui, pentru un lac de munte! Pe alocuri, pe putine alocuri si mai ales la mal, in rest erau tot felul de curenți înghețati, veniti proaspăt dintr-un ghețar, cred! Dupa cam al treilea pre-infarct, am renunțat si am incercat să mă salvez pe malul insorit! Fara papucii de baie, lasati in camera, e mai usor de spus, decât de făcut! Pe bolovanii din apa, pe grohotișul de la țarm, nu se poate circula decat incaltat, sau facand tumbe repetate ca mine spre deliciul italienilor care abia asteptau sa vada un neamt cu capul spart!
Seara am iesit la terasă dar nici asta nu a fost sa fie! A venit furtuna care ne-a alungat prin camere…
Am renuntat la partea cu baia a treia zi, pe motiv de ploaie, vânt, valuri. Numai noi, ca fanii Gardasee si-au continuat neabătuți programul de plaje, sau de ciclism! Acum sincer, pentru nimic in lume nu ma vad facand plaje in ploaie, chiar daca nu ploua foarte tare, chiar daca din cand in cand mai iasa o raza de soare, chiar daca e foarte cald! Pe de alta parte, eu am un ten mai putin teutonic, decat restul, iar astazi e tot mai greu sa fi alb, asa ca e de inteles ca unii incearca sa scape cu orice pret de „handicapul” asta!
Am facut o mica excursie cu masina in localitățile învecinate.Frumos, pitoresc, sunt lucruri de vazut (fară să trebuiască) ajungand la concluzia ca aici … nu ne mai reintoarcem!
Diferenta cu locurile in care am spus ca ne reîntoarcem este minimală, in foarte putine am si facut-o!
Garda
Cola
Peschiera
Punctul culminant al zilei a fost ca mi-am regăsit locul de parcare de la hotel neocupat!
Dezamăgirea zilei „Fiori di latte” înghețata mea preferată care aici are acelasi nume, culoare, consistentă, ca cea din zona Venetia dar nici pe departe acelasi gust!
Lasă un răspuns