M-am bucurat pentru Emma Răducanu, mai mult decât pentru Wimbledon-ul lui Halep și la mijloc nu este doar faptul că Halep nu îmi e simpatică de loc! Simona este o sportivă grozavă, muncitoare, care joacă sub culorile țării mele și ridica imaginea ei, cam sifonată, în sfera națiunilor învingătoare, dar ceva la ea, este fals, fară sa-mi dau seama ce! Poate mă inșel, cu toate că nu-mi merge doar mie așa, în ceeace o privește…
Mult mai apropiată, sufletului meu, este aceasta „englezoaică” Emma, care nici macar a româncă nu arată, de care nu știu dacă vorbește românește (probabil nu, fiindca limba ca și credința vin de obicei, de la mame) și care are doar numele românesc!
Un copil de emigrant… ca și ai mei!
Un copil pentru care România înseamna mai puțin Decebal și Ștefan cel Mare, de loc Johannis și Cîțu, ci doar răsfăț la bunica, mai ales culinar! Când țara înseamnă bunici, ea o să rămână pentru totdeauna în suflet legată de copilărie, orice s-ar întâmpla! Cine „leagă” ceva rău de copilarie?
Fica mea mai mică, e născută în Germania, vorbește românește (chiar mai bine decât sora ei care a facut primii 6 ani de școala în România) și se simte româncă deși nu are cetățenia română și probabil nu o să o aibe niciodată! Și pentru ea ca și pentru nepoții mei, România înseamnă: bunica, sarmale, zacuscă…răsfăț!
Copiii de emigranți din prima generatie nu sunt niciodată integrați perfect în țările in care traiesc, deși vorbesc limba perfect și fac eforturi sa fie acceptați! Uneori este numele care pune o bariera între ei și „restul„, alteori înfătișarea! La Emma sunt amândoua!
Emma joacă pentru Anglia si probabil asta o sa declare toată viata, dar eu știu că nu-i chiar așa! Nu se simte englezoaică cum nici chinezoaică sau româncă nu se simte pe deplin! Și nu pentru că nu si-ar dori să o facă, ci pentru ca nici-una din țările acestea, nu o primesc fără rezerve!
Ghiciți de unde știu?
Pentru mine, ea este „de-a noastră„; românii plecați! Pentru cei din România, din păcate, nu-i în aceeași măsură cum este pentru mine!
Cum se simte ea?
Cred ca deja știe că este o orhidee, deosebit de frumoasă, însă cu rădăcini aeriene care niciodată nu o să se înfigă adânc în vreun pământ!
12.09.2021
Ma uluiti cat de real vorbiti si vorbiti real ptr ca vorbiti din ceea ce traiti!
Jos palaria ptr Emma si ptr d’vostra!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Dumneata ai sensibilitatea necesara ca sa iti dai seama! Sunt ani buni de cand incerc sa fiu cinstit cu mine si cu lumea dar foarte putini apreciaza lucrul asta pe cei mai multi …ii supara!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte frumos! Bravo!
🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Wauu! Ma bucur ca ti-a placut odata ceva de la mine; tu esti greu de multumit asa ca aprecierea ta are pt mine mare valoare!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Eee, nu-i așa! doar că nu întotdeauna îmi găsesc cuvintele 😉
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Foarte frumoasă comparația cu orhideea.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Imi vorbiti din suflet. Am trait primii mei 18 ani in Romania, apoi 26 de ani in Germania si acum ultimii 2 ani in Romania. Ambii mei copii s-au nascut in Germania. Nu avem bunici si nici rude in Romania. Ne avem doar pe noi. E greu. Cu nume de familie german, cam majoritatea romanilor din tara ne iau ca niste vaci de muls bani. Trist. Dureros.
ApreciazăApreciază
Nu vă ajuta nici numele romanesc ( eu îl am!) noi stim sa ne scindam dar nu sa ne unim!
ApreciazăApreciază