Halloooo!

1574875633824

A fost o vreme când tara noastră producea valoare, când eram competitivi, când uneori câștigam desi concuram cu țări mult mai dezvoltate, mai puternice economic, tări cu tradiție în domenii in care noi eram începători.
Talente există cu siguranță si astăzi, ce lipseste este „cultivatorul profesionist” plus o acută lipsă de identificare cu altceva decat propria persoană!
Nu am să vorbesc de tractorul romanesc, de ARO, de industria petrolieră, de zootehnie/agronomie/viticultura, de Gerovital….am să mă opresc astăzi doar la sport.
Mie imi este greu să le explic nepotilor ca au fost vremuri cand cuvantul gimnastica se confunda cu Romania, cand handbalul, canotajul, erau probe olimpice la care ne gandeam ce medalie luam sau cate, ca a existat o echipa din Romania care a castigat Cupa Campionilor la fotbal….Imi este greu pentru ca intre timp, acum in timpul lor, Romania nu mai exista!
Nu cred ca diferenta de pregatire, de material competitional nu era la fel de mare intre noi si ei pe vremea lui Patzaichin pe cat este si azi! Nu cred ca Delta nu mai da nici un Patzaichin! Diferenta este fie la cel care il pregateste, fie in capul noului Patzaichin! Fie amandouă!
Cel mai bun exemplu fiind Steaua (lui Becali) unde nu exista antrenor pe valoarea jucatorilor, unde jucatorii devin vedete fara sa fi realizat ceva!
Tot timpul s-a spus ca banii multi fac diferenta in joc. Poate la altii, la noi nu-i nici o diferentă intre un jucator pe care se asteapta 50 de milioane suma de transfer si un fotbalist de 35 de ani de la Clinceni! După tatuaje, bolizi, frizuri, damele care roiesc in jurul lor ai putea jura ca sunt fotbalisti la Real! Abia când ii vezi la muncă iti dai seama ca sunt singurele asemănări cu adevarații fotbalisti/sportivi!
Intrebarea rămâne: cum ii fac eu pe nepotii care nu-s nascuti în Romania sa fie mândrii de partea lor de sange romanesc?
Am nevoie urgent de un Dobrin, un Năstase, o Nadie, un Patzaichin, un Hagi, un Stângă, un Duckadam….

Desteaptă-te Românie!

maxresdefault

In timp ce portarul suedez tragea de timp (spre bucuria tuturor) mă gândeam ca un joc de echipă reflectă foarte bine mentalitatea naționala si/sau mersul țarii.
Încă un antrenor in care ne-am pus mari speranțe si ne-a dezamagit (ca si ceilanti de la Revoluție încoace). Inca o selecție după „apartenenta politică” nu după realizările anterioare. Incă odată se vede o animozitate intre cei „din afara” si cei „de acasa” Inca odată comparatii sforăitoare intre „geniile” noastre si ale lor care nu sunt sustinute de fapte ci doar de cuvinte umflate. Inca odata sperante spulberate de care nu e nimeni de vina!
Comparatia intre socialism si democratie se cere de la sine si atat in sport cat si in societate realizările au fost atunci mai mari decat acum!
Nu am nostalgii socialiste (m-as lipsi cu drag de cei 30 de ani traiti in socialism) dar atunci spre deosebire de acum, eram o natiune, patria/tricolor nu erau doar cuvinte, pentru greseli raspundeai!
Aveam realizari colective, nu doar individuale!
In privinta sportului România era un nume în gimnastica, canotaj, rugby, handbal, scrimă, tenis, box, lupte……
Astăzi la nivel de nationala nu ne mai clarificăm la turnee finale, noi care eram campioni mondiali, olimpici sau europeni! Si asta cu toate ca avem deschidere la lumea larga! Sau poate tocmai de aceea!?
A fost mai bine atunci?
Nu, e mai bine acum!
Dar nu pentru noi ca popor, nu pentru mândria noastra nationala, nu pentru unitatea noastra, nu pentru patriotismul nostru, nu pentru imaginea noastra in lume, nu pentru incredere in poporul din care facem parte, nu pentru viitorul nostru!
Noapte bună români, visati frumos!