Peste naționalitate, atât rușii cât și ucrainienii, sunt oameni; și asta nu trebuie uitat de nimeni!
Oamenii sunt niște ființe ușor de manipulat și ca atare suntem cu toții mai mult sau mai puțin, dar în general mai mult, ceea ce ne-au băgat mai întâi părinții, apoi școala, biserica, societatea, în cap!
Acum de când cu războiul ruso-ucrainian unii ne aducem aminte că rușii ne-au exploatat zeci de ani, alții că Ucraina ne-a luat teritorii care ne aparțineau nouă!
Este adevărat probabil, așa am învățat, mi s-a spus și mie, dar nu cred ca-i momentul pentru resentimente!
Soldații ruși, mulți dintre ei, sigur nu au visat ani de-a rândul acest război, abia așteptând să ucidă cât mai mulți ucrainieni!
Un soldat într-un război poate să ucidă, sau să se lase ucis, de dușman sau de ai lui, dacă refuză lupta!
Puneți-vă în pielea lui ca exercițiu de imaginație, cine știe când vă vine rândul!
Un luptător civil ucrainian, devenit de pe un moment pe altul soldat are aceeasi „alegere” de făcut!
Familiile soldaților ruși sunt sigur nefericite până când își vor revedea, dacă își mai vor revedea soțul, tatăl, fratele, iubitul, vreodată!
De familiile ucrainienilor este și mai greu; traiesc in adăposturi improvizate cu frica mortii clipă de clipă, sau au reusit să se refugieze într-o țară vecină unde vor trăi din milă, cu frica că războiul îi va ajunge și acolo unde se găsesc, pe lângă frica pentru bărbații rămași în țară!
Puneți-vă în pielea lor ca exercițiu de imaginație, cine știe când vă vine rândul!
Nici unul dintre oamenii ăstia nu ne-au luat ei direct, nici Basarabia, nici Cloșca, nici altceva și chiar dacă ar fi făcut-o, Iisus spune să ne iubim dușmanii, să le dăm și cămașa dacă ne iau haina!
Acum e vremea să plângem cu cei care plâng!
În fiecare dintre ei, în soldatul rus, în soția lui de acasă, in luptătorul ucrainian, in familia lui refugiată, în orice om, este Hristos care ne-a spus :„ce aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut!”
Să luăm aminte!

27.02.2022