E totuși primăvară

Se pare că este totuși, primăvară!
Cu toată „pandemia„, în ciuda la război,
de nu este în suflet, măcar este afară
și poate, încet încet, intră cândva în noi!

Mai știm numai de boală și de moarte,
imagini îngrozitoare vedem din Ucraina,
lumea aleargă, dintr-o parte în altă parte,
a disparut uleiul și s-a scumpit benzina!

Cu moartea amenințați, suntem mereu,
prin boală, război, prin frig, înfometare,
de-ai noștri „aleși” lipsiți de Dumnezeu,
ce-ar căuta mai bine, o rezolvare!

Cu toate acestea este iarăși primăvară
acuma în „pandemie” acuma în război
dacă o lăsăm să intre, în suflete de afară,
va alunga și iarna, ce dăinuie în noi!

8.04.2022

8 gânduri despre „E totuși primăvară

Adăugă-le pe ale tale

  1. Eu văd lucrurile puțin invers. Dacă e deja măcar puțină primăvară în sufletele noastre, are rezonanță și primăvara de afară. Dar în momentele în care în sufletele noastre e iarnă, sau toamnă mohorâtă cu ploi, oricâtă primăvară ar fi afară, ea nu va avea suficient ecou în suflet.
    Eu cred că ceea ce alungă cel mai mult „primăvara” din sufletele noastre, strict în situația pe care o trăim în ultimii doi ani, este indignarea noastră față de minciunile și de nedreptățile generalizate pe care le-am tot văzut, față de care ne simțim neputincioși în a le înlătura. Eu încep din ce în ce mai mult să îmi pierd nădejdea că mai putem ajuta cu ceva din punct de vedere omenesc. Ne putem pierde pacea sufletească, iar lucrurile să meargă înainte neschimbate, sau chiar și mai rău. Practic, dacă indignarea ne „deconectează” de la pacea sufletească, înseamnă că încă mai sperăm la o rezolvare a lucrurilor prin forțele noastre omenești. Indignarea ne ține „agățați” de subiect deoarece credem că putem găsi o ieșire. Mă tem însă că am ajuns în faza în care numai Dumnezeu mai poate rezolva lucrurile (desigur dacă vrea, sau dacă ne este de folos).

    Apreciază

    1. Dumnezeu este in flori, in soare, in firul de iarba, in ciripitul pasarelelor, in toata renasterea (resetarea) naturii. Noi putem fi parte sau nu dupa cum ne e vointa! Daca ne lasam dusi de primavara (Dumnezeu) reusim sa schimbam drumul pe care ne duc altii in alta resetare spre o iarna perpetua!

      Apreciază

      1. Am înțeles. Numai că eu sunt de felul meu foarte interiorizată și Îl percep mai puțin pe Dumnezeu în bucuria dată flori, iarbă și păsări (pe care nu spun că nu le admir, sunt foarte frumoase, dar le consider totuși exterioare), ci aș vrea mai mult să dobândesc pacea sufletului care să îmi permită să cuget la cele legate de Dumnezeu. Cred că este o legătură între cât de introvertit sau extrovertit este cineva și lucrurile prin care Îl percepe mai bine sau mai puțin bine pe Dumnezeu.

        Apreciază

      2. Este un dar care se primeste rar si nu tine de noi sa primim un dar cat tine ce cel care il daruieste! Dar eu m-as multumi sa-L percep pe Dumnezeu doar din Creatia Sa! Ar fi o bucurie mai mare decat toate bucuriile!

        Apreciază

      3. De acord! Dar din Creația lui Dumnezeu fac parte și Îngerii. Nu e o minune că fiecărui om botezat Dumnezeu i-a pus alături un Înger, o ființă atât de strălucitoare și de pură? Este și acesta un prilej -poate nu neapărat de bucurie- cât de mai degrabă de recunoștință și de umilință (în sensul că primim mai mult decât am merita).

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: