Era foarte foarte grăbită!
Alerga aproape la fel cu gândurile din mintea ei…
„Toată lumea are pauza de amiaz, numai la ei nu există așa ceva! Trebuie să lucrezi pâna la epuizare, indiferent cât de cald este afară! Și astăzi este foarte cald! Asfaltul trotuarului a început deja să devină moale și să mirose a bitum și motorină. Iar eu umbu desculță ca ultimul sărăntoc!.”
Ii era frică sa nu ramână efectiv lipită de asfalt! I-ar fi placut să umble prin iarbă, dar asta era drumul cel mai scurt și ea era oricum în intârziere! In mare întârziere!
„Un câine!”
A ințepenit de frică! Nu-i placeau câinii deși niciodată nu-i făcuseră ceva! Câinele după ce a mirosit-o îndelung a plecat mai departe dând bucuros din coadă!
„Trebuie să mă grăbesc” i-a venit iar in minte și a pornit din nou mersul ei grăbit, un mers care aducea mai mult a alergare.
„Unde rămăsesem?
A da, la iarbă!
Prin iarbă mirose mult mai bine și nu întâlnești atata mizerie, ca pe trotuar! Mucuri de țigări, unele chiar aprinse, hârtii, gumă de mestecat… Uite, tocmai era să dea peste una! Sigur și ea e acum moale de la soare și lipicioasă! Ighit!”
Tocmai o ocolea prin dreapta, când cerul s-a întunecat deodată! S-a uitat in sus și a mai apucat să vadă doar o inscriptie gigantică „Joop! 41” care a scufundat-o în asfalt …pentru totdeauna!
„Era cât pe ce să calc pe gumă de mestecat!” se gândi John, fericit că în ultima secundă și-a „salvat” pantofii cei noi, călcând de puțin …în dreapta ei!

29.07.2022