Actul III

„Trebuie să ai grije ce îți dorești că s-ar putea împlini!”… se adeverește! Eu, de exemplu, mi-am spus toată viața că m-am născut prea târziu! Lumea orașului socialist în care am venit pe lume, în anii ’60, mie îmi era prea modernă, prea tehnologizată, prea rapidă! De aceea toată viața mi-am dorit să mă fi născut mult mai înainte! Cum asta nu era posibil, când am putut decide, pentru mine, am plecat într-un sat uitat de lume, fără drumuri practicabile, înconjurat de codrii seculari de stejar și fag, în care se auzise de tren! (in sat nu și în codrii!)
Ceaușescu prin măsurile lui de austeritate a adăugat restul; lumina era mai ales de la lampasul de gaz, lemnele se tăiau cu toporul, pâinea se cocea în cuptorul cu lemne, „limuzinele” și „tractoarele” aveau unul, sau cel mult doi, cai putere! Da, aveam televizor, dar nu-i dădea nimeni drumul, două ore, ca să-și reamintească cui datorăm totul! Știam din zilele precedente!
Pentru mine au fost cei mai frumoși ani din viața mea, mă întorsesem în timp! Nu chiar cât aș fi dorit, dar mai mult nu se putea!
Încet, încet, ne-a ajuns și în sătucul acela, timpul, din urmă! Lumea dorea vremurile actuale, doar eu fugeam de ele! Cândva m-am vazut în situația fie de a trăi într-un modernism „șchiop„, fie de a alege să trăiesc într-un loc mai modern decât Bucureștiul! (pentru mine cel mai modern oraș văzut în vremurile acelea) Dacă-i bal, bal să fie, mi-am spus! Nu mai aveam ce pierde, satul „meu” murise oricum!
Am facut pasul spre occident!
A fost bine?
A fost rău?
Nu mai contează!
Ce contează e că occidentul încearcă să se întoarcă în timp! Iar eu, nu mă bucur! Nu mă bucur pentru că știu că o să fie foarte greu, dacă nu imposibil! Una e să pleci din Sibiul anilor ’70 într-un sat rămas prin anul 1900 și cu totul alta, din Stuttgartul anului 2022, în același sat! Una e să faci un lucru de bună voie și cu totul alta e să-l faci, de nevoie! Una e să „oprești” timpul, sau să te împotrivești scurgeri lui, ca persoană și cu totul alta e să vrei să meargă înapoi, pentru întreaga lume, care nu dorește asta! Una e să nu știi ce ușor, simplu, comod poți realiza ceva și cu totul alta e să fi nevoit să realizezi același lucru cu greutate, complicat, cu efort! Una e sa te „întorci” în timp, ca mine în tinerețe, într-o „lume” adaptată perfect timpului în care trăia și cu totul alta să o faci într-o „lume” nepregătită de ce o așteaptă, incapabilă să supraviețuiască, altfel decât prin violență, furt, crimă !
Pentru cine nu a înțeles până acum ce se întâmplă în jurul nostru, vă voi spune pe scurt:
Dacă până acum de reducerea populației s-au ocupat ce de la „butoane„, de acum încolo ne vom ocupa noi înșine! Ei ne-au pregatit doar „cadrul” de desfășurare și acum se vor retrage în fotoliile din culise! Dacă nu intervine Dumnezeu, să ne scape din situatia în care ne gasim și nu mă întrebați cum, că nu știu, atunci
urmează actul III al piesei
Cei patru călăreți ai Apocalipsei: ” Legea junglei!„, după actul II „Războiul” și actul I „Molima„!
Chiar așa „înainte” nu mi-am dorit să trăiesc!

8.09.2022

5 gânduri despre „Actul III

Adăugă-le pe ale tale

  1. Vezi tu, Ioane, noi am avut „norocul” să fim antrenați în acest tip de trai încă de mici. Chiar dacă pe parcurs ne-am modernizat n-am uitat. Probabil că, motivul pentru care încă existăm este tocmai pentru a ne putea împărtăși cunoștințele practice acumulate în acele vremuri cu generațiile tinere care n-au nevoie nici să știe să fiarbă un ou pentru că acum există fierbătoare speciale pentru ele.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: