Mare durere este pentru un părinte care iși vede copilul intorcând spatele bisericii, credinței, lui Dumnezeu, mai ales dacă l-a crescut „în biserică„! Sigur și el are o parte de vină, dar nu este niciodată, singur vinovat! Societatea modernă, școala, anturajul, au părți cel putin la fel de mari în dezastrul acesta, pentru că asta este necredința; dezastru pentru sufletul cuiva care apoi se răsfrânge peste toată lumea!
Din pacate nici biserica nu-i lipsită de vină și ma refer prin biserica la credincioșii ei, in primul rând! De când sunt in România pot să compar biserica din diasporă, din care fac parte, cu cea de acasă!
Marea diferență este media de vârstă mult mai crescută, la cea din urmă! Ea este datorată emigrării și nu eforturilor mai sporite ale ierarhiei din diasporă, de a atrage tinerii, sau dezinteresului ierarhiei din Romania, de a o face!
Marea asemănare este lipsa catehezei și într-o parte și în alta, cateheză înlocuită de spiritul de turmă, care este atât de puternic încât lui îi cedează chiar și păstorii!
Nu știu ce se învață la orele de religie, în școală, dar știu că tânărul care intră în biserică nu are nici-un habar de ce se întâmplă acolo, cum trebuie să se comporte! Singura lui cateheză fiind presiunea turmei, sau cea primită de la o bătrână revoltată!
„Lasă că-i bine și asa, bine că vin!” pare sa mulțumească pe toată lumea!
Nu e de loc bine așa și de venit, vin doar din inerție, cât vin, după care renunță! Cei mai multi! (Nu va uitati la tinerii care îi aveți în biserica ci la cei care nu ii aveți!)
Dacă pe mine mă deranjază „tradițiile locale” (pe care în mare parte le recunosc) caci biserica are canoane care ghidează toata viata ei, cu atât mai mult deranjază pe un tânăr! Toată „agoniseala” lui de cunoștințe, strânse într-o biserică, nu mai valorează nimic când intră în alta! Și asta nu e de loc de folos, ci cel mult descurajază! Sigur canoanele se pot citi de fiecare, dar nu mai puțin adevărat și mult mai de folos ar fi, ca preotul să facă predica mai scurtă și să faca în schimb 10-15 minute de catehism! Va garantez eu că este nevoie de acest catehism chiar si de către „stâlpii bisericii”!
Apoi un alt lucru comun în biserica ortodoxă este impersonalitatea! Suntem „frați” doar în apelare, fară să ne cunoaștem, fară să ne intereseze problemele celuilalt, fără să suferim, sau ne bucuram cu el! Un tânăr, sau de ce nu un adult, un bătrân, (probabil cu probleme) intră pentru prima dată într-o biserică, ca străin și tot asa iasă afară! La fel ca dintr-o gară! Dacă i s-a adresat cineva a fost sa îi se atragă atenția că nu a făcut ceva bine! Spre diferențiere îmi aduc aminte ca ajuns după două ore de urcat pieptiș muntele, la Vecernia, deja in desfașurare de la Simonopetras toți bătrânii monahi au sărit sa-mi ofere mie, un nimenea-n drum și tânăr, pe atunci, strana lor!
Sau la inceputul înființării parohiei de la Stuttgart, când eram doar o mâna de oameni, preoteasa și cei mai vechi, făceau un adevarat „comitet de primire” pentru noul venit! Astăzi biserica din Stuttgart geme de oameni, dar tot o gară este, ca majoritatea bisericilor ortodoxe!
Poate este și ăsta un motiv pentru care sectele caștiga teren in fata noastră deși drumul pe care merg este greșit!
Nu in ultimul rând tinerii nu sunt atrași de ortodoxie pentru ca ortodoxul încetează să mai fie credincios odată cu ieșirea pe ușa/poarta bisericii, rămânând doar la nivel declarativ!
Nu se vede pe noi o „îmbunatățire” progresivă și continuă! Continuăm să cerem mult de la altii și foarte putin de la noi!
Ce faci totuși ca părinte?
Te rogi, postești, faci milostenie pentru mielul rătacit! Și te schimbi tu în primul rând în ceea ce-i ceri lui sa devină! Restul face Dumnezeu când și cum crede de cuvință, însă se prea poate ca să o faca prin durere, suferință și nu cum speram noi!
Să stăm bine, să stăm cu frica!

12.10.2022