S-a meritat?

S-a meritat moartea atâtor oameni care au pus botul la „revoluție„?
Nu știu!
Părerea mea este că nu!
Nu știu cum s-a simtit și se simte un părinte a cărui copil a fost împușcat! Un copil care a crescut fără un părinte! Un bărbat care a rămas fără picioare!
Ce compensează o viață?
Probabil nimic!
S-a meritat sacrificiul lor măcar pentru noi cei care le-am supraviețuit?
O vreme, cel puțin până la „resetarea” care ne-a arătat că nu s-a schimbat nimic și că ne reîntoarcem într-o altă dictatură, s-ar putea poate răspunde cu „da„! Mulți am avut o viață mai bună, decât cea oferită de „iubitul conducător„! Nici nu era greu! Dar acest „da” ar fi și este unul egoist, pentru că ne-am bătut joc de jertfa lor, lăsând România să meargă mai departe după scenariul păpușarilor și tot în mâna celor care ne-au condus și în „epoca de aur„: nomenclaturiștii (apoi copiii lor) și cei din securitate!
Ar fi un „da,” de care trebuie să ne fie rușine!
Depănăm amintiri de cât de eroici am fost fiecare, în acele zile, mai ales și doar în preajma Crăciunului, în loc să ne plângem trădarea, la groapa adevăraților eroi! În fața urmașilor lor, rămași singuri cu durerea pierderii celor dragi!
Câți dintre cei morți s-ar mai întoarce în stradă, dacă ar putea da timpul înapoi, pentru România de astăzi?
La câți dintre ei coincide România visată, cu România actuală?
La câți dintre noi?
Probabil la niciunul!
Nu pentru o Românie în care se moare de frig, în întuneric, au murit toți acei oameni în 89!
Nu pentru o Românie în care unii își fac iarna în țările calde, iar alții nu au posibilitatea să-și încălzească dormitorul!
Nu pentru o Românie căreia i se interzice dezvoltarea, morala, cultura, credința, tradițiile, istoria, dreptul de a decide asupra propriei sănătăți!
Nu pentru o Românie în care normalul este înlocuit de corectul politic!
Nu pentru o Românie care a schimbat doar stăpânul din est cu cel din vest!
S-a meritat să mori pentru o astfel de Românie?
Răspundeți-vă singuri fiecare!

22.12.22