Și ateismul e tot credință!

(partea întâi)

Am fost de multe ori întrebat (nu știu nici eu de ce, pentru că nu sunt preot, nu am studiat teologia și nici măcar nu mă consider ca fiind un creștin adevărat!) cum poți ajunge să crezi?
De și mai multe ori am întâlnit „luptători” îndârjiți împotriva credinței, a creștinismului în special, care aduceau tot felul de argumente împotrivă, logice (după ei), toți mari cunoscători ai creștinismului … din afara lui!
Am să încerc acum să dau un răspuns din punctul de vedere a unui ne-teolog, a unui fost ateu, aflat acum la începutul drumului spre țelul „creștin adevărat„, convins fiind că viața, câtă mai am, nu îmi va ajunge!
Mi se pare însă că ar putea fi mai de folos/ înțeles răspunsul meu, a unuia aflat la început de drum, celor care nu au făcut nici măcar pașii mei, decât raspunsul unuia ajuns mult mai departe decât mine!

Credința în Dumnezeu este sădită în sufletul fiecăruia! Părintele Nichifor Todor, primul meu duhovnic, spunea că primul „talant„, cel care il primește cu siguranță fiecare de la naștere, este tocmai această sămânță de credință! Dar ca și în parabola talanților, unii dintre noi înmulțesc, fac să crească această „sămânță” în ei, alții…o ascund! O înăbușe! O smulg de fiecare dată când dă să încolțească, până moare definitiv!
Deci la întrebarea „cum ajungi să crezi?” răspunsul ar fi „trebuie să vrei”! Trebuie să lași să crească credința în tine, să admiți apoi tot ce implică această creștere, chiar dacă la început lucrul asta nu e nici simplu, nici ușor! Ascultați-vă sufletul mai mult și ascultați pe cei din jur mai puțin! Începeți să vedeți lumea cu ochii personali, fară „filtrul” prin care vă obligă lumea să o faceți! Lumea în general știe în subconștientul ei că se scufundă, dar în loc să încerce să se salveze, preferă să tragă în adânc cu ea pe toți care dau din mâini!
Dacă Dumnezeu ne-a lăsat libertatea de a crede sau nu, fiți atât de inteligenți și nu lăsați lumea să vă interzică această libertate, să vă silească să nu credeți! Nu datorați lumii nimic!
Nu datorați nimănui nimic pe pământ, din cele ce țin de sufletul vostru, pentru că sufletul e bucată din cer! Dacă faceți un singur pas pe drumul credinței spre Dumnezeu, Dumnezeu, la început, va face o mie de pași înspre dumneavoastra! E foarte important să fiți atenți la începutul de drum pentru că Dumnezeu o sa va ajute ca pe un copilaș, care nu știe să meargă! O să va răspundă la cereri! Mai târziu când o să se convingă că puteți merge singuri și ați înțeles direcția, o să vă însoțească fară să se mai „descopere” așa de des!

4.01.2023

…va urma

2 gânduri despre „Și ateismul e tot credință!

Adăugă-le pe ale tale

  1. Un an cu multa sănătate, credința si speranța îți doresc! Știi ce am observat? Cei care nu cred sunt foarte înverșunați împotriva celor ce cred. Multi aduc asa zisele argumente cu ura si alții chiar devin agresivi în vorbire ca si cum credința celorlalți le-ar dauna lor în vreun fel. Dar eu cred ca, asa cum spui tu, ei acolo în suflet sămânța, iar agresivitatea asta a lor e ca un fel de invidie ca alții pot crede si ei nu, ca alții o pot lasa sa crească si ei nu.

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: