Am prins zilele trecute câteva ore de soare și după o oră de plimbare pe corso, m-am oprit pe o bancă din Piața Mare a Sibiului.
Destul de repede, uitându-mă la copiii care alergau dupa porumbei, m-au năpădit amintirile… Și eu m-am jucat ca copil în Piața Mare atâta doar că, pe vremea copilăriei mele, Piața nu era un câmp pavat cu pietre de granit, ci un rai verde plin de flori, de care orașul se îngrija să rămână așa tot anul!

Erau vremurile „fericite” ale socialismului când magazinele erau pline, se construia, lumea era mulțumită (cât putea fi de mulțumită în condițiile socialismului)!
Cândva a avut loc o schimbare tăcută în care pragmatismul a luat locul frumosului și tendința aceasta nu doar se menține până în zilele noastre, ci se accentuează!
Ceaușescu avea nevoie de un loc de adunare a „boborului” în fața căruia să laude „realizărili” socialismului așa că florile au fost sacrificate, cenușiul luând locul, ca peste tot în lagărul socialist, culorii!
După moartea lui Ceaușescu, în Piață a aparut o mică placă comemorativă în cinstea martirilor revoluției din 89,

apoi pe măsură ce puterea politica a Sibiului a trecut sub administrarea Forumului German a disparut Gheorghe Lazăr din Piață (cu drapelul tricolor cu tot, că prea era impozant) și a reapărut (bine că nu în carne și oase) Samuel Bruckenthal! (și o statuie mai modestă a lui Lazăr pe locul celei impozante) Cutremurătoare schimbare!
De altfel tot Sibiul a cedat pragmatismului: fațadele cu flori sau ornamentele au fost înlocuite/ascunse de reclame, diversitatea de magazine a făcut loc restaurantelor, care s-au întins ca niște caracatițe pe trotuar, toate având terase acoperite cu geamuri de plexiglas, toate oferind, mai mult sau mai puțin același meniu și făcând din unul dintre cel mai frumoase orașe europene, o tarabă improvizată imensă!

România lucrului bine făcut…praf!
Într-un fel, mă asemăn foarte mult orașului în care m-am născut; nimeni nu dă doi bani pe ce am fost, iar valoarea noastră nu este măsurată decât prin folosul actual adus! Folos actual foarte redus, sau inexistent!
Dar în amintirile mele și ale orașului, mai există încă frumosul, bunul gust, culoarea, armonia, chiar dacă pentru lumea pragmatică de astazi ele nu au valoare! Eu, cei de vârsta mea, suntem singurii care putem face o comparație între ce a fost și ce este, între frumos și pragmatism, pentru că le-am trait pe amândoua! Iar frumusețea este o valoare pe care pragmatismul nu o poate produce niciodată pentru ca el are o altă scală de valori!

13.05.2023