Astăzi l-am căutat pe Condei pe blogul lui în speranța că doar nu-mi apar mie noile lui povestiri, cum mi se întâmplă cu mulți alții. Blogul mai există și din cand în când foarte rar, Condei mai chiar scrie câte ceva…
Dar nu doar el a dispărut de pe blogosferă ci foarte mulți dintre cei cu care eram în contact. La unii chiar le duc lipsa! Mint, le duc la toți lipsa, chiar si la cei pe care m-am văzut nevoit sa-i banez o vreme!
Sper că dispariția lor să se datoreze unei vieți fericite, a altor preocupări, a supărării care mi-o poartă, a orice altceva în afară de boală și moarte! Spun asta pentru că recitind ce scria Condei în caracterizarea mea, mi-am reamintit de faptul ca am speriat (acuma știm cu toții că pe bună dreptate) pe mulți dintre cei care s-au „vaccinat” care au preferat să „dispară,” decât să se mai îngrozească pe blogul meu! Si acum sper ca cei „cunoscuți” virtual să fi primit ser fiziologic ca in realitate nu toți cunoscuții mei au avut aceasta șansă!
Sigur mai este și vară, vremea concediilor și ca de obicei mai puțină mișcare pe bloguri, dar tare mult m-ar bucura să dați un mic semn de viață, un simplu „trăiesc!” în comentarii!
Că o faceți, că nu o faceți, vă doresc sănatate la toți!
11.07.2023
12 iulie 2023 la 14:59
Suntem bine 😉
Tu, cum ești? Eu revin după o scurtă perioadă în care cuvântul a avut o mică pauză 😃
12 iulie 2023 la 17:10
Mie imi merg grozav Slava Domnului! Am scapat de insulina!
13 iulie 2023 la 12:10
Mă bucur! Sănătate cât cuprinde!
13 iulie 2023 la 12:14
Multumesc asemenea Aurelia!
12 iulie 2023 la 21:57
M-am grăbit să îți răspund și prima încercare nu mi-a reușit. Comentariul de dinainte nu s-a dus, pentru că cică nu eram logat. Dacă vin așa de rar, parcă nici n-aș mai fi un casnic de-al acestei familii, cum îmi place mie să consider comunitatea de aici, pe care o iubesc mult. Odată intrat însă, mă voi considera întotdeauna ACASĂ aici pe blog, laolaltă cu toți prietenii dragi.
Ioan, îmi pare bine că te-au mai lăsat suferințele și acum nu trebuie să mai iei insulină. Sunt sigur că apreciezi drept „grozav” acest un pic mai bine, din înțelepțirea pe care ți-au dat-o ție, grelele încercări la care ai fost supus în viață. Sunt alții complet sănătoși, care se plâng din orice fleac. Doresc tuturor sănătate, dar parcă nici ca ei nu-i bine, că nu știu să aprecieze darul. În ce mă privește, eu sunt bine. Adică…totuși bine. Sunt onorat și recunoscător că te-ai mai gândit la mine. Mi-am propus să revin mai substanțial, am făcut și public acest angajament, că o să mă întorc în scurt timp cu lucrări noi. Ar fi fost de unde, pentru că am multe schițe începute, note și idei, unele însăilate, altele doar spânzurate de grinda minții și puse la fezandat. Nu prea s-a întâmplat cum mi-am dorit. Mi-am pierdut tatăl, a fost greu și înainte, nu mai zic cum e, după. Oricum, un cadru nu prea propice creației și nisipul din clepsidră s-a tot scurs. Sper ca în curând să fie iar ca odiniară și pe voi, care ați ținut mereu bucatele calde pe masă, să vă aflu veșnic sănătoși. Tuturor, numai bine! Doamne ajută!
12 iulie 2023 la 22:40
Îmi pare rău de pierderea tatalui tău, Dumnezeu sa-l ierte! Mie imi mai traiesc parintii sunt f. batrani ( eu sunt tot timpul intre Germania si Romania) si mi-e foarte greu sa ma gandesc ca ii voi pierde…Pe de alta parte viata dupa o anumita varsta e mai mult chin si durere…
Ma bucur insa sa aud ca esti bine si sper sa revii cat mai curand cu povestiri noi! Mie chiar imi lipsesc si imi lipsesc comentariile tale, felul tau de a abord o problema…
Și da, ai dreptate reusita sa scap de insulina pentru mine e enormă; slavă Domnului!
In rest comparatiile intre doi bolnavi sunt imposibile prin faptul ca acceptam boala diferit, sau simtim suferinta diferit. Avem sau nu ajutor in jurul nostru samd.
Bine ai venit prietene!
13 iulie 2023 la 4:21
Vere, îs bine, relativ. Eu am anunțat că voi rări postările pe blog, dar nu și umblatul pe la prieteni.
Și eu m-am „plâns” că mulți, prea mulți prieteni/ cititori au plecat pur și simplu. Cât despre Condei, ce să zic, l-am căutat și eu nu demult, n-a mai trecut nici pe la „casa” lui blogărească, dar l-am văzut în câteva comentarii!
Cine știe!? Or fi având și altele pe cap, sper că bune.
Numai bine!
13 iulie 2023 la 7:03
Apăi pe tine varuta te vad pe instagram, vad ca lucrzi inseamna ca ii bine! Ca nu prea mai comentezi e dreptul tau, sunt multumit sa vad ca existi!
13 iulie 2023 la 20:39
Vere, nu-mi permit să stau degeaba! Dar nici nu cred că aș putea vegeta cât e ziua de mare fără să fac ceva. Ceea ce fac, fac cu cea mai mare plăcere, desenatul este viața mea! Viața mea se va termina în momentul în care nu voi mai putea desena și/sau scrie! Doar bunul Dumnezeu știe când se va întâmpla asta.
Numai bine!
13 iulie 2023 la 21:28
Sincer eu imi permit (ma tine nevasta ca din pensia mea nu mi as chiar permite) si pot sa stau degeaba. Adica mai gatesc, mai fac curatenie, cumparaturi, mai repar cate ceva dar numai cand am chef! Tare bine e pensionar cand te-au hamalit altii toata viata!
Nevasta-mea e ca tine cred ca moare daca o opresti!
Numai bine si tie!