De când am venit în România nu prea mai am despre ce scrie, iar muza mea numai ea știe pe ce coclaiuri hoinarește, rareori se arată pe acasă!
Vremea a fost în general cum v-am promis, așa că nu am ajuns la Ocna, dar măcar despre Ocna am scris o jumatate de articol, ramânând fie să șterg ce am scris ( bine ar fi ), fie să scriu jumatatea lipsă la fața locului cu exemplificări fotografice. Titlul? „Las’ că mere-ș așa” Nici nu trebuie să ajung acolo ca să scriu un articol critic dar uneori se mai intâmplă minuni! Mă rog nu în Sibiu, sau extrem de rar in Sibiu! La noi faptul ca Johannis a fost ales de români președinte e minune destulă, pe toate timpurile! Sau ne-a făcut de minune pe toate timpurile? Suntem de minune? Nu știu cum e mai corect, dar înțelegeti voi!
In zilele când nu a plouat am ieșit până în oraș sa-mi fac numărul de pași (potriveală, e tot pe coclaiuri!) În una din plimbari am dat cu ochii de un afiș care anunța un concert Ada Milea. Recunosc că mi-a plăcut foarte mult Ada Milea înainte să plec din țară, dar „ochii care nu se vad se uită” după alții, așa că am cam uitat si eu de ochii ei!
Din păcate concertul fusese cu o zi înainte! Cui, dacă nu mie, i se putea întâmpla așa ceva? Am venit acasă amărât, cu pașii nefăcuți si cred ca aș fi lâncezit o zi două, în tristețe, dacă soră-mea nu m-ar fi anunțat fericită ca Ada mai dădea un concert în apropierea Sibiului, la Alma Vii! Cum nu am gasit pe nimeni dispus să mă însoțească am „sacrificat”-o totuși pe Ada în favoarea unui vechi prieten, care era in Sibiu la o lansare de carte. Prietenul însă era si el fan Ada Milea așa ca după ce cartea a fost lansata pe orbită, am plecat în mare viteză , mă rog ce se poate numi mare viteză in Picanto, spre Alma.
Din pacate doar spre Alma, nu spre Alma Vii! La Alma Vii am ajuns la o jumatate de oră după inceperea spectacolului. Mama ei de geografie si GPS! Era bine și așa, la ce ghinion am eu! Unde mai pui că am găsit și locuri! În spate. Prea în spate, pentru că după prima melodie s-a stricat stația de amplificare și de la locurile noastre Ada făcea o pantonimă interesantă, dar mai mult nu!
I-am propus prietenului să plecam acasă, să poata să se bucure măcar restul de concert, dar omul a refuzat și bine a făcut! Cândva cablurile au fost inlocuite, cu unele mult mai scurte, dar neîntrerupte! Atât de scurte încât artista a trebuit să se contorsioneze în poziția în care lungimea cablurilor îi permitea să aibe amplificare și la chitară și la microfon!
De tot râsul!
Adică am râs cu lacrimi de ce poate face acest artist (prea puțin cunoscut/recompensat de publicul român) pe scenă și nu mă refer la yoga din cauza cablurilor! Umorul dumneaei este de excepție, eu unul o consider un Kishon al românilor, un Gyuri Pascu feminin, atât în privința talentului muzical, cât și al modularii vocii, al mimicii! Fiecare melodie a recompensat cu vârf și îndesat efortul meu de a participa la această jumatate de concert! Promit să fiu foarte atent la programele artistice in anii care vin și sa ajung la oricare concert al ei, la care pot ajunge!
Pentru cei interesati AICI aveți locațiile și datele concertelor următoare! Mergeți la ele, vă promit că se merită; în lumea asta posacă, tristă, o să uitați de tot răul și o să râdeti cu lacrimi!
Mulțumesc Ada!

13.08.2023